Iata-ne in pragul unui an nou! Cu siguranta o zi in care facem multe promisiuni lui Dumnezeu, o zi in care ne amintim punctele slabe si punctele tari din anul care tocmai va trece si o zi in care ne facem o noua strategie pentru anul ce va urma! Toate acestea sunt bune, insa cel mai important este, ca in noul an, sa fim crestini autentici, crestini radicali, crestini care sunt vestiti pentru credinta si ascultarea lor de Dumnezeu.
Suntem doar o mana de tarana, un abur care trece usor si, totusi, Dumnezeu ne iubeste extrem de mult, mai mult decat ne-am putea imagina. El vrea ca, in timpul pe care il mai avem de trait, sa traim in ascultare de El.
In noul an, vom avea parte de bucurii, de incercari, de pierderi, de ispitiri .. insa sa nu uitam ca ,, suntem mai mult decat biruitori prin Acela care ne-a iubit! ” Daca stam in partasie cu Dumnezeu si nu neglijam timpul devotional, vom creste spiritual, insa daca nu vom face asa, vom cunoaste cu siguranta regresul spiritual! Deci in noul an, sa traim o viata fara regrete, o viata cu un scop precis, scop ce intra in planul lui Dumnezeu pentru fiecare dintre noi!
joi, 31 decembrie 2009
sâmbătă, 26 decembrie 2009
China Cry - Strigatul Chinei
Povestea adevarata a unei femei, Nora Lam, care a avut curajul de a iubi si puterea de a supravietui tuturor incercarilor. Ea s-a bazat pe promisiunea lui Dumnezeu si a avut o credinta puternica, ce a ajutat-o sa treaca peste orice obstacol.
Este un film ce merita vizionat! Pe mine m-a intarit in credinta!
Rascumparata prin iubire!
Pentru ca citesc mult si imi place sa citesc, m-am hotarat sa va recomand cartile care mi-am placut si pe care, intr-un fel sau altul, le consider utile!
California. Ţara aurului. Anul 1850. O vreme în care bărbaţii îşi vând sufletele pentru un sac de aur, iar femeile îşi vând trupurile pentru un loc unde să-şi aştearnă capul. Angel nu se asteaptă la nimic altceva din partea bărbaţilor decât la trădare. Vândută unui proxenet şi împinsă de mic copil în mrejele prostituţiei, ea supravieţuieşte ţinând aprinsă flacăra urii. Şi ceea ce urăşte mai presus de orice sunt bărbaţii care se folosesc de ea, ucigându-i sufletul şi lăsând-o goala pe dinăuntru.
Atunci îl întâlneşte pe Michael Hosea, un bărbat care caută înainte de toate inima Tatălui său. Michael Hosea ascultă chemarea lui Dumnezeu de a se căsători cu Angel şi de a o iubi necondiţionat. încetul cu încetul, el înşeală aşteptările amare ale lui Angel făcând ca, în ciuda tuturor rezistenţelor, inima ei îngheţată să se înmoaie. Dar odată cu această îmblânzire neaşteptată e copleşită de sentimentul propriei inutilităţi şi e prinsă în vârtejul fricii. Angel fuge. Se întoarce în întuneric, departe de dragostea statornică a soţului ei, îngrozită de adevărul pe care nu poate să-l nege: vindecarea ei finală trebuie să vină de la Cel care o iubeste cel mai mult, mai mult chiar decat Michael Hosea... de la Cel care nu o va părăsi niciodată.
O adaptare plină de forţă a cărţii Osea, RĂSCUMPĂRATĂ PRIN IUBIRE este o poveste despre dragostea necondiţionată, rascumpărătoare, mântuitoare a lui Dumnezeu, poveste care poate schimba vieţi.
sâmbătă, 19 decembrie 2009
1 Corinteni 13 pe limba casniciei
Am gasit un material foarte interesant pe un blog, pe care-l citesc regulat, numit Depozitarul lui Dumnezeu: http://nazireat4him.blogspot.com/ si nu m-am putut abtine sa nu postez materialul si aici, sa-l vedeti si voi. Cu siguranta mult adevar in textul de mai jos, adevar ce va aduce multe binecuvantari, celui ce-l aplica in casnicia lui!
(1) Chiar dacă m-aş ruga în public, astfel încât să-i fac pe toţi să se simtă umiliţi în faţa evlaviei mele, şi chiar dacă aş vorbi în faţa altora cu cuvinte pompoase, încât să-i duc de nas pe toţi cu elocinţa mea, şi chiar de aş avea o voce încât să storc în biserică lacrimi din ochii bătrânilor şi aplauze din partea tinerilor, dacă nu-mi iubesc soţia, sunt egal cu zero.
(2) Şi chiar dacă aş predica în biserică sau aş da învăţătură la întâlnirile tinerilor şi aş fi tobă de Biblie şi teologie, şi chiar dacă aş fi nelipsit de la toate repetiţiile de cor şi fanfară şi din toate misiunile, ba chiar şi la înmormântări, dacă nu-mi iubesc soţia pe care mi-a dat-o Dumnezeu, sunt egal cu zero.
(3) Şi chiar dacă m-aş scula cu noaptea în cap şi aş pleca la lucru şi aş avea chiar două sau trei slujbe, ca să aduc bani în casă, şi chiar dacă m-aş duce să lucrez în Spania sau Italia, şi chiar dacă mi-aş face casă mare şi mi-aş putea schimba maşina tot la doi-trei ani, şi am avea toate lucrurile necesare în casă, şi am mânca măcar săptămânal la restaurant, dacă nu-mi iubesc soţia, e totul egal cu zero!
(4) Dragostea rabdă multe critici şi refuzuri, multe oboseli ale partenerului, încăpăţânări şi schimbări de planuri.
Dragostea iartă de fiecare dată, ştie să şteargă lacrimi şi să îmbrăţişeze, să îmbărbăteze şi să restaureze. Dragostea ştie să jertfească din timpul şi activităţile ei plăcute, chiar şi atunci când ceea ce face nu trezeşte în ea entuziasmul pe care l-ar fi trezit activitatea ce şi-a propus-o.
Dragostea nu e invidioasă când partenera lui e considerată o soţie mai bună decât e el un soţ bun.
Dragostea nu îl consideră pe celălalt mai prejos ca valoare, daruri, aptitudini, sau ca fiind cel bun să asculte, nu să vorbească.
(5) Dragostea se spală pe dinţi, chiar şi pe picioare; nu-şi bate joc de tine şi nu te critică, nici nu te ia peste picior de faţă cu alţii.
Dragostea nu-l consideră pe celălalt un sclav care să slujească şi să-i împlinească toate poftele şi dorinţele.
Dragostei nu-i sare ţandăra de fiecare dată când celălalt nu îi face pe plac şi nu consideră că e buricul pământului, sau cel puţin al căsniciei.
Dragostea nu e răzbunătoare şi nici nu-i dă celuilalt de înţeles zilnic că „aşa cum faci tu, aşa o să-ţi fac şi eu”.
(6) Dragostea nu se bucură de necazul celuilalt, nici măcar atunci când acesta a dat cu capul în mod meritat; dragostea nu aşteaptă cu nerăbdare să păţească ceva partenerul, ca să-i poată arunca: „ţi-am spus eu că aşa va fi”.
Dragostea apreciază adevărul oriunde îl găseşte, chiar pe buzele partenerului care-i spune că a greşit.
(7) Dragostea nu trâmbiţează în public, nici celui mai bun prieten, greşelile partenerului.
Dragostea îl crede pe celălalt pe cuvânt şi nu ia atitudinea de agent FBI, de a-i urmări fiecare pas, doar se vor adeveri bănuielile lui.
Dragostea va nădăjdui în fiecare zi că celălalt va deveni mai blând, mai smerit, mai evlavios, mai iertător, mai înţelept, mai iubitor, şi nu îi va zice: „Tu niciodată nu o să…”
Dragostea suferă chiar şi nedreptăţile pe care i le face celălalt şi nu se transformă în ură, ci aşteaptă smerirea, împăcarea şi îndreptarea lucrurilor, înaintea lui Dumnezeu.
(8) Dragostea de felul acesta nu poate fi ucisă de nimeni şi nimic.
Căci aprecierile celor din biserică se pot duce; averea se poate pierde, iar realizările uita. Dar în căsnicie, ceea ce va însemna, va fi dragostea.
(9) Suntem chemaţi să ne implicăm în lucruri în parte şi să strângem bunuri în parte, dar să iubim pe de-a-ntregul.
(13) Acum, dar, rămân acestea trei: credinţa că Dumnezeu ne va călăuzi în căsnicia noastră, speranţa că vom avea o viaţă fericită împreună, şi dragostea de azi, tare ca moartea şi ca locuinţa morţilor.
Şi, ziceţi şi voi dacă nu, asta contează cel mai mult
Sursa : Predici Reformate
(1) Chiar dacă m-aş ruga în public, astfel încât să-i fac pe toţi să se simtă umiliţi în faţa evlaviei mele, şi chiar dacă aş vorbi în faţa altora cu cuvinte pompoase, încât să-i duc de nas pe toţi cu elocinţa mea, şi chiar de aş avea o voce încât să storc în biserică lacrimi din ochii bătrânilor şi aplauze din partea tinerilor, dacă nu-mi iubesc soţia, sunt egal cu zero.
(2) Şi chiar dacă aş predica în biserică sau aş da învăţătură la întâlnirile tinerilor şi aş fi tobă de Biblie şi teologie, şi chiar dacă aş fi nelipsit de la toate repetiţiile de cor şi fanfară şi din toate misiunile, ba chiar şi la înmormântări, dacă nu-mi iubesc soţia pe care mi-a dat-o Dumnezeu, sunt egal cu zero.
(3) Şi chiar dacă m-aş scula cu noaptea în cap şi aş pleca la lucru şi aş avea chiar două sau trei slujbe, ca să aduc bani în casă, şi chiar dacă m-aş duce să lucrez în Spania sau Italia, şi chiar dacă mi-aş face casă mare şi mi-aş putea schimba maşina tot la doi-trei ani, şi am avea toate lucrurile necesare în casă, şi am mânca măcar săptămânal la restaurant, dacă nu-mi iubesc soţia, e totul egal cu zero!
(4) Dragostea rabdă multe critici şi refuzuri, multe oboseli ale partenerului, încăpăţânări şi schimbări de planuri.
Dragostea iartă de fiecare dată, ştie să şteargă lacrimi şi să îmbrăţişeze, să îmbărbăteze şi să restaureze. Dragostea ştie să jertfească din timpul şi activităţile ei plăcute, chiar şi atunci când ceea ce face nu trezeşte în ea entuziasmul pe care l-ar fi trezit activitatea ce şi-a propus-o.
Dragostea nu e invidioasă când partenera lui e considerată o soţie mai bună decât e el un soţ bun.
Dragostea nu îl consideră pe celălalt mai prejos ca valoare, daruri, aptitudini, sau ca fiind cel bun să asculte, nu să vorbească.
(5) Dragostea se spală pe dinţi, chiar şi pe picioare; nu-şi bate joc de tine şi nu te critică, nici nu te ia peste picior de faţă cu alţii.
Dragostea nu-l consideră pe celălalt un sclav care să slujească şi să-i împlinească toate poftele şi dorinţele.
Dragostei nu-i sare ţandăra de fiecare dată când celălalt nu îi face pe plac şi nu consideră că e buricul pământului, sau cel puţin al căsniciei.
Dragostea nu e răzbunătoare şi nici nu-i dă celuilalt de înţeles zilnic că „aşa cum faci tu, aşa o să-ţi fac şi eu”.
(6) Dragostea nu se bucură de necazul celuilalt, nici măcar atunci când acesta a dat cu capul în mod meritat; dragostea nu aşteaptă cu nerăbdare să păţească ceva partenerul, ca să-i poată arunca: „ţi-am spus eu că aşa va fi”.
Dragostea apreciază adevărul oriunde îl găseşte, chiar pe buzele partenerului care-i spune că a greşit.
(7) Dragostea nu trâmbiţează în public, nici celui mai bun prieten, greşelile partenerului.
Dragostea îl crede pe celălalt pe cuvânt şi nu ia atitudinea de agent FBI, de a-i urmări fiecare pas, doar se vor adeveri bănuielile lui.
Dragostea va nădăjdui în fiecare zi că celălalt va deveni mai blând, mai smerit, mai evlavios, mai iertător, mai înţelept, mai iubitor, şi nu îi va zice: „Tu niciodată nu o să…”
Dragostea suferă chiar şi nedreptăţile pe care i le face celălalt şi nu se transformă în ură, ci aşteaptă smerirea, împăcarea şi îndreptarea lucrurilor, înaintea lui Dumnezeu.
(8) Dragostea de felul acesta nu poate fi ucisă de nimeni şi nimic.
Căci aprecierile celor din biserică se pot duce; averea se poate pierde, iar realizările uita. Dar în căsnicie, ceea ce va însemna, va fi dragostea.
(9) Suntem chemaţi să ne implicăm în lucruri în parte şi să strângem bunuri în parte, dar să iubim pe de-a-ntregul.
(13) Acum, dar, rămân acestea trei: credinţa că Dumnezeu ne va călăuzi în căsnicia noastră, speranţa că vom avea o viaţă fericită împreună, şi dragostea de azi, tare ca moartea şi ca locuinţa morţilor.
Şi, ziceţi şi voi dacă nu, asta contează cel mai mult
Sursa : Predici Reformate
Incercarile privite ca binecuvantari!
Incercarile, desi sunt probe dificile prin care trebuie sa trecem, ele sunt in realitate, binecuvantari. Si spun asta incercand sa privesc lucrurile din perspectiva lui Dumnezeu. El este in permanenta in control si nu va ingadui niciodata incercari cu scopul de a ne face rau; ce vrea Dumnezeu sa faca este sa ne aduca mai aproape de El si sa ne modeleze pentru a ne asemana tot mai mult cu El.
Privind in urma, pot spune despre mine ca eram o persoana care se ingrijora des si aproape din orice. Ce credeti ca a facut Dumnezeu? A inlaturat din calea mea orice lucru mi-ar fi produs ingrijorare. Nicidecum!! Ci mi-a dat incercari, ca sa-mi dezvolte abilitatea de a ma increde in El si de a inceta sa ma mai ingrijorez, Ciudat mod in care lucreaza Dumnezeu, insa a dat roade. Este adevarat ca initial m-am razvratit planului Sau de a ma modela, dar acum ma bucur ca a facut-o. Uneori am momente in care ma las cuprinsa de ingrijorare, insa sunt de scurta durata, pentru ca imi amintesc ca ajutorul meu este Domnul!
De aceea, sa nu uitam niciodata ca Dumnezeu va ingadui sa trecem prin incercari, nu pentru ca ne vrea raul, ci pentru ca ne vrea binele. El vrea tot ce este mai bune pentru noi si ne iubeste mai mult decat realizam. Amintiti-va cel putin, cat de mare Ii este iubirea, daca L-a dat chiar pe Isus pentru noi!
Cateodata suntem atat de preocupati in a ne examina problemele, incat uitam sa ne numaram binecuvantarile..
Privind in urma, pot spune despre mine ca eram o persoana care se ingrijora des si aproape din orice. Ce credeti ca a facut Dumnezeu? A inlaturat din calea mea orice lucru mi-ar fi produs ingrijorare. Nicidecum!! Ci mi-a dat incercari, ca sa-mi dezvolte abilitatea de a ma increde in El si de a inceta sa ma mai ingrijorez, Ciudat mod in care lucreaza Dumnezeu, insa a dat roade. Este adevarat ca initial m-am razvratit planului Sau de a ma modela, dar acum ma bucur ca a facut-o. Uneori am momente in care ma las cuprinsa de ingrijorare, insa sunt de scurta durata, pentru ca imi amintesc ca ajutorul meu este Domnul!
De aceea, sa nu uitam niciodata ca Dumnezeu va ingadui sa trecem prin incercari, nu pentru ca ne vrea raul, ci pentru ca ne vrea binele. El vrea tot ce este mai bune pentru noi si ne iubeste mai mult decat realizam. Amintiti-va cel putin, cat de mare Ii este iubirea, daca L-a dat chiar pe Isus pentru noi!
Cateodata suntem atat de preocupati in a ne examina problemele, incat uitam sa ne numaram binecuvantarile..
vineri, 18 decembrie 2009
You are the Shepherd!
You Are the Shepherd
Chorus
You are the Shepherd, I belong to you
When I walk on rough ground, you will guide me through
You know my name, you know my voice
Before I was born I was your choice
Show me how to follow, Lord keep me close to you
You are the Shepherd, I belong to you
Repeat as soloist
Choir
Open eyes, to see you are the way
Open ears to hear you are the truth
Open hearts to know you are the Lord of life
For every land you hold a special plan
Soloist
Show me how to follow, Lord keep me close to you
You are the shepherd, I belong to you
Choir
Show me how to follow, Lord keep me close to you
You are the Shepherd, I belong to you.
marți, 15 decembrie 2009
Downhere - How Many Kings
Imi place mult cantecul asta: versuri pline de putere si linie melodica frumoasa!
luni, 14 decembrie 2009
Invaluiti de iubire - Portretul barbatului ideal!
Pentru ca sunt foarte pasionata de carti, m-am gandit sa impartasesc si altora margaritarele descoperite in ele. Imi pare rau ca nu am avut blog-ul mai acum cativa ani, dar voi incepe cu cartile care le citesc in prezent.
In aceasta carte am descoperit un portret al barbatului ideal. Si, desi un persoanaj de fictiune, stiu ca mai exista astfel de oameni in lume, intrucat si cartea ,,s-a nascut" din experientele de viata ale lui Janette Oke.
Portretul barbatului ideal - Clark Davis
Romanul acesta m-a impresionat si mi-a sugerat, indirect, cum ar trebui sa fie o familie adevarata, o familie reusita. Desi initial cu multe dificultati, Clark si Marty, au reusit totusi sa construiasca o familie puternica, bazata pe Hristos si pe iubirea dintre ei doi.
Scurta descriere:
Marty si Aaron sunt un cuplu de tineri proaspat casatoriti, care hotorasc sa-si faca un rost intr-o zona frumoasa dar austera din vestul Americii. Dar o tragedie le curma visul, caci sotul lui Marty moare in timp ce cauta unul dintre cai, astfel tanara, care toata viata ei nu facuse altceva decat sa citeasca, este pusa in situatia de a-si lua viata in propriile maini, cu atat mai mult cu cat era deja insarcinata. Pentru ca iarna era aproape si nici o caravana nu se intorcea spre casa decat la primavara, Marty se casatoreste conventional cu un alt vaduv, Clark Davis pentru a infrunta mai usor vitregiile soartei. Astfel, tanara este nevoita sa aiba grija si sa incerce sa se apropie de sufletul fetitei lui Clark, Missie, o fetita cu personalitate si care inca nu poate trece peste moartea mamei ei. Viata ii pune asadar la diferite incercari, vor mai putea oare cei doi gasi din nou dragostea? Se pare ca da! :)
***
In ziua inmormantarii sotului ei, Clem, Clark a venit la Marty si i-a propus ceva benefic pentru amandoi: Marty isi va petrece iarna in casa lui, in schimbul rolului de mama pentru fetita lui, Missie. Intre cei doi a fost o casatorie de interes comun. Totusi, intelegand suferinta prin care trecea ea, Clark a tratat-o cu respect si plin de rabdare. El isi incepea fiecare dimineata citind un pasaj din Biblie si rugaciunea de la fiecare masa era nelipsita. Clark era un om multumitor pentru tot ce primea de la Dumnezeu, bucurii sau incercari si avea o credinta de neclintit in Dumnezeu. El isi trata fiica cu multa dragoste si isi facea mereu timp pentru ea.
Marty, fiind o straina in casa lui, a fost tratata totusi cu multa rabdare si i-a explicat tot ce era necesar sa stie pentru gospodarie. Iar Marty, desi ranita profund de moartea sotului si frustrata permanent de prezenta lui Clark, era o femeie hotarata sa munceasca si sa nu fie intretinuta pe gratis; era si extrem de harnica. Clark o lauda pentru felul in care gatea si se ruga mereu pentru ea, sotia lui. El era un om responsabil, muncea foarte multca sa asigure familiei un trai cat mai bun si stia cum sa cheltuiasca banii intr-un mod cat mai intelept si util. Clark intotdeauna isi anunta sotia cat va lipsi de acasa si unde se duce si, foarte important, nu lua decizii fara sa se consulte cu ea in prealabil. Oricat de mare ar fi fost o greseala, niciodata nu se enerva, nici nu o mustra; dadea dovada de un calm incredibil. Si Marty incerca sa fie o mama cat mai buna pentru Missie si o gospodina adevarata.
Clark era grijuliu cu familia lui. Era un vecin excelent si un ajutor de nadejde in orice situatie. I-a cumparat lui Marty tot ce avea nevoie pentru ingrijirea personala si materiale pentru haine. I-a cumparat, de asemenea, si ce stia ca isi dorea: ace de cusut, de crosetat, lana si alte ustensile de croitorie; mai tarziu i-a daruit chiar si o masina de cusut, sa-i vina mai usor in a face haine pentru ea si fetita.
Intotdeauna respecta Ziua Domnului. Era o zi speciala pentru el si Dumnezeu.
Marty ii facea hainute lui Missie si, cu ochii lui blanzi, Clark ii multumea. Cand Clark a observat ca Marty era insarcinata cu copilul fostului sot, ea s-ar fi asteptat la o altfel de reactie din partea lui, insa el i-a spus ca se bucura ca are un bebelus, care sa-i pastreze vie amintirea lui. Cand ceilalti credeau ca ar fi copilul lui, Clark a avut grija sa le spuna adevarul, ca Marty sa fie fericita. Era extrem de atent si grijuliu. Iar Marty .. era impresionata. Si cum sa nu fii impresionata de un astfel de om? Clark facea intotdeauna ce trebuia, chiar daca il durea. EL intotdeauna o ajuta, mai ales in perioada de sarcina, cand stia ca ei ii vine mai dificil. Cand era mandru de ea, nu ezita sa i-o spuna. El a vrut sa-i faca o surpriza lui Marty si se ducea mereu in oras sa stranga semnaturi, pentru a aduce un doctor in orasul lor, caci bebelusul urma sa se nasca in curand. Cand bebelusul a venit pe lume, Clark a mers sa se roage.
Ma, o vecina foarte draga lui Marty i-a spus: ,, Vezi tu, Marty, uneori dragostea vine treptat, pe nesimtite, fara sa trambiteze cuvinte marete sau sa fluture steaguri stralucitoare. Nici nu-ti dai seama cum creste si creste si devine tot mai puternica pe cand .. nu stiu. Dintr-o data te ia prin surprindere si te gandesti: oare de cand ma simt asa si de ce n-am observat mai devreme? "
Fara sa-si dea seama, Marty incepea sa-l iubeasca pe Clark si experimenta exact ce ii spunea Ma. S-a intamplat ca micutul Clare era cat pe ce sa moara pentru ca s-a inecat cu un nasture, dar doctorul adus de Clark in oras, i-a salvat viata.
Clark spunea: ,, Viata e ca un rau. Trece prin multe. Il umplu frunzele, animalele il murdaresc, inundatiile de primavara il umplu cu noroi. Soarele stralucitor il face ca sticla unei oglinzi. Ploaia torentiala il face sa creasca, dar totusi sa misca mai departe, neschimbator, acelasi rau, in ciuda a ceea ce i se intampla. Isi face loc printre frunze, se curata de mizerie, apele noroioase devin curate din nou. Accepta bataia soarelui si ploile, caci ii dau viata si forta, dar s-ar fi putut descurca si fara ele. Asa este viata. Vin vremuri grele, dar viata merge inainte, eliberandu-se treptat de povara. Vin si vremuri mai bune; poate ca ne-am descurca si fara ele, dar Domnul stie ca avem nevoie de ele pentru a capata valoare, pentru a ne face mai puternici, pentru a ne ajuta sa reflectam stralucirea soarelui. Cred ca trebuie sa acceptam si binele si raul cat traim si sa facem tot ce putem pentru ca raul sa ne afecteze tot mai putin cu putinta. In ce priveste binele, sa-l ajutam sa creasca, sa dam importanta tuturor lucrurilor bune. "
Concluzia: ,, Ce-i putea spune acestui barbat care statea in fata ei? Acest barbat care a mangaiat-o in durere, a fost alaturi de ea in bucurie, i-a dat putere cand propria ei putere era pe sfarsite, i-a impartasit credinta lui si a condus-o spre Dumnezeul lui. Cum a aparut acest miracol al dragostei? Nu stia. O invaluise fara sa-si dea seama .. pe nesimtite. "
Acest barbat a reusit sa-i castige dragostea, actionand cu rabdare si avand o relatie stransa cu Dumnezeu. Vreau sa cred ca inca mai exista astfel de oameni pe pamant, crestini autentici, care sunt un model pentru ceilalti. Eu una am invatat ceva lectii importante din cartea asta, asa ca v-o recomand cu toata caldura!
In aceasta carte am descoperit un portret al barbatului ideal. Si, desi un persoanaj de fictiune, stiu ca mai exista astfel de oameni in lume, intrucat si cartea ,,s-a nascut" din experientele de viata ale lui Janette Oke.
Portretul barbatului ideal - Clark Davis
Romanul acesta m-a impresionat si mi-a sugerat, indirect, cum ar trebui sa fie o familie adevarata, o familie reusita. Desi initial cu multe dificultati, Clark si Marty, au reusit totusi sa construiasca o familie puternica, bazata pe Hristos si pe iubirea dintre ei doi.
Scurta descriere:
Marty si Aaron sunt un cuplu de tineri proaspat casatoriti, care hotorasc sa-si faca un rost intr-o zona frumoasa dar austera din vestul Americii. Dar o tragedie le curma visul, caci sotul lui Marty moare in timp ce cauta unul dintre cai, astfel tanara, care toata viata ei nu facuse altceva decat sa citeasca, este pusa in situatia de a-si lua viata in propriile maini, cu atat mai mult cu cat era deja insarcinata. Pentru ca iarna era aproape si nici o caravana nu se intorcea spre casa decat la primavara, Marty se casatoreste conventional cu un alt vaduv, Clark Davis pentru a infrunta mai usor vitregiile soartei. Astfel, tanara este nevoita sa aiba grija si sa incerce sa se apropie de sufletul fetitei lui Clark, Missie, o fetita cu personalitate si care inca nu poate trece peste moartea mamei ei. Viata ii pune asadar la diferite incercari, vor mai putea oare cei doi gasi din nou dragostea? Se pare ca da! :)
***
In ziua inmormantarii sotului ei, Clem, Clark a venit la Marty si i-a propus ceva benefic pentru amandoi: Marty isi va petrece iarna in casa lui, in schimbul rolului de mama pentru fetita lui, Missie. Intre cei doi a fost o casatorie de interes comun. Totusi, intelegand suferinta prin care trecea ea, Clark a tratat-o cu respect si plin de rabdare. El isi incepea fiecare dimineata citind un pasaj din Biblie si rugaciunea de la fiecare masa era nelipsita. Clark era un om multumitor pentru tot ce primea de la Dumnezeu, bucurii sau incercari si avea o credinta de neclintit in Dumnezeu. El isi trata fiica cu multa dragoste si isi facea mereu timp pentru ea.
Marty, fiind o straina in casa lui, a fost tratata totusi cu multa rabdare si i-a explicat tot ce era necesar sa stie pentru gospodarie. Iar Marty, desi ranita profund de moartea sotului si frustrata permanent de prezenta lui Clark, era o femeie hotarata sa munceasca si sa nu fie intretinuta pe gratis; era si extrem de harnica. Clark o lauda pentru felul in care gatea si se ruga mereu pentru ea, sotia lui. El era un om responsabil, muncea foarte multca sa asigure familiei un trai cat mai bun si stia cum sa cheltuiasca banii intr-un mod cat mai intelept si util. Clark intotdeauna isi anunta sotia cat va lipsi de acasa si unde se duce si, foarte important, nu lua decizii fara sa se consulte cu ea in prealabil. Oricat de mare ar fi fost o greseala, niciodata nu se enerva, nici nu o mustra; dadea dovada de un calm incredibil. Si Marty incerca sa fie o mama cat mai buna pentru Missie si o gospodina adevarata.
Clark era grijuliu cu familia lui. Era un vecin excelent si un ajutor de nadejde in orice situatie. I-a cumparat lui Marty tot ce avea nevoie pentru ingrijirea personala si materiale pentru haine. I-a cumparat, de asemenea, si ce stia ca isi dorea: ace de cusut, de crosetat, lana si alte ustensile de croitorie; mai tarziu i-a daruit chiar si o masina de cusut, sa-i vina mai usor in a face haine pentru ea si fetita.
Intotdeauna respecta Ziua Domnului. Era o zi speciala pentru el si Dumnezeu.
Marty ii facea hainute lui Missie si, cu ochii lui blanzi, Clark ii multumea. Cand Clark a observat ca Marty era insarcinata cu copilul fostului sot, ea s-ar fi asteptat la o altfel de reactie din partea lui, insa el i-a spus ca se bucura ca are un bebelus, care sa-i pastreze vie amintirea lui. Cand ceilalti credeau ca ar fi copilul lui, Clark a avut grija sa le spuna adevarul, ca Marty sa fie fericita. Era extrem de atent si grijuliu. Iar Marty .. era impresionata. Si cum sa nu fii impresionata de un astfel de om? Clark facea intotdeauna ce trebuia, chiar daca il durea. EL intotdeauna o ajuta, mai ales in perioada de sarcina, cand stia ca ei ii vine mai dificil. Cand era mandru de ea, nu ezita sa i-o spuna. El a vrut sa-i faca o surpriza lui Marty si se ducea mereu in oras sa stranga semnaturi, pentru a aduce un doctor in orasul lor, caci bebelusul urma sa se nasca in curand. Cand bebelusul a venit pe lume, Clark a mers sa se roage.
Ma, o vecina foarte draga lui Marty i-a spus: ,, Vezi tu, Marty, uneori dragostea vine treptat, pe nesimtite, fara sa trambiteze cuvinte marete sau sa fluture steaguri stralucitoare. Nici nu-ti dai seama cum creste si creste si devine tot mai puternica pe cand .. nu stiu. Dintr-o data te ia prin surprindere si te gandesti: oare de cand ma simt asa si de ce n-am observat mai devreme? "
Fara sa-si dea seama, Marty incepea sa-l iubeasca pe Clark si experimenta exact ce ii spunea Ma. S-a intamplat ca micutul Clare era cat pe ce sa moara pentru ca s-a inecat cu un nasture, dar doctorul adus de Clark in oras, i-a salvat viata.
Clark spunea: ,, Viata e ca un rau. Trece prin multe. Il umplu frunzele, animalele il murdaresc, inundatiile de primavara il umplu cu noroi. Soarele stralucitor il face ca sticla unei oglinzi. Ploaia torentiala il face sa creasca, dar totusi sa misca mai departe, neschimbator, acelasi rau, in ciuda a ceea ce i se intampla. Isi face loc printre frunze, se curata de mizerie, apele noroioase devin curate din nou. Accepta bataia soarelui si ploile, caci ii dau viata si forta, dar s-ar fi putut descurca si fara ele. Asa este viata. Vin vremuri grele, dar viata merge inainte, eliberandu-se treptat de povara. Vin si vremuri mai bune; poate ca ne-am descurca si fara ele, dar Domnul stie ca avem nevoie de ele pentru a capata valoare, pentru a ne face mai puternici, pentru a ne ajuta sa reflectam stralucirea soarelui. Cred ca trebuie sa acceptam si binele si raul cat traim si sa facem tot ce putem pentru ca raul sa ne afecteze tot mai putin cu putinta. In ce priveste binele, sa-l ajutam sa creasca, sa dam importanta tuturor lucrurilor bune. "
Concluzia: ,, Ce-i putea spune acestui barbat care statea in fata ei? Acest barbat care a mangaiat-o in durere, a fost alaturi de ea in bucurie, i-a dat putere cand propria ei putere era pe sfarsite, i-a impartasit credinta lui si a condus-o spre Dumnezeul lui. Cum a aparut acest miracol al dragostei? Nu stia. O invaluise fara sa-si dea seama .. pe nesimtite. "
Acest barbat a reusit sa-i castige dragostea, actionand cu rabdare si avand o relatie stransa cu Dumnezeu. Vreau sa cred ca inca mai exista astfel de oameni pe pamant, crestini autentici, care sunt un model pentru ceilalti. Eu una am invatat ceva lectii importante din cartea asta, asa ca v-o recomand cu toata caldura!
Copiii - o mare binecuvantare pentru lumea noastra!
Recent am primit un e-mail de la o prietena cu unele din pozele de mai sus. Privindu-le, mi-am adus aminte ce binecuvantari ne trimite Dumnezeu prin copii. EL ne-a dat multe cadouri ca sa avem o viata cat mai frumoasa si copiii repezinta un astfel de cadou. Asa cum spunea si Mario Puzo, ,,cea mai mare bogatie din lumea aceasta sunt copiii,mai mare decat toti banii din lume si toata puterea de pe pamant!"
Ei sunt cei ce ne dau lectii importante de viata, daca suntem suficienti de atenti ca sa le descoperim. Una din ele a descoperit-o si La Bruyere care spunea in felul urmator: ,,Copiii nu au nici trecut nici viitor şi – ceea ce nu ni se întămplă nouă- ei se bucură de prezent. "
Un copil se naste cu nevoia de a fi iubit si nu trece niciodata peste ea! Copiii au nevoie de iubire din partea noastra, sa nu uitam asta niciodata si sa ne bucuram mereu de prezenta lor in familiile noastre!
Ei sunt cei ce ne dau lectii importante de viata, daca suntem suficienti de atenti ca sa le descoperim. Una din ele a descoperit-o si La Bruyere care spunea in felul urmator: ,,Copiii nu au nici trecut nici viitor şi – ceea ce nu ni se întămplă nouă- ei se bucură de prezent. "
Un copil se naste cu nevoia de a fi iubit si nu trece niciodata peste ea! Copiii au nevoie de iubire din partea noastra, sa nu uitam asta niciodata si sa ne bucuram mereu de prezenta lor in familiile noastre!
duminică, 13 decembrie 2009
Nick Vujicic - o marturie impresionanta
Nick Vujicic este un tanar de 26 ani, nascut fara maini si picioare. Vujicic este considerat un model pentru cei cu un handicap fizic si nu numai. Mărturia lui a fost urmărită în 17 ţări ale lumi pe care Nick le-a vizitat, împărtăşind experienţa lui unui auditor format din două milioane de persoane. In prezent, tine predici si discursuri motivationale peste tot in lume! Ma fascineaza credinta lui si puterea de a lupta! Cu adevarat, o marturie care m-a facut sa-mi fie rusine de mine si sa caut sa fiu mai aproape de Dumnezeu.
"Eu mă declar mulţumit dacă măcar o singură persoană dintre cei care m-au ascultat a primit mântuirea", a spus Nick. "Am 25 de ani şi sunt recunoscător Domnului că pot să împărtăşesc tuturor ce a pus în inima mea. Părinţii mei au fost şocaţi câteva luni după naşterea mea. La şase ani, am învăţat să înot. Vă spun toate acestea pentru că trebuie să ştim să-i mulţumim lui Dumnezeu şi pentru ceea ce avem, şi pentru ceea ce nu avem. Nu vă ascund faptul că, la un moment dat, am ajuns pe marginea prăpastiei. Îmi trecea prin gând să renunţ. Mă gândeam că nu voi putea niciodată să îmi îmbrăţişez soţia decât cu inima, că nu voi putea ţine la piept propriii mei copii, că Dumnezeu nu îmi va da două mâini şi două picioare şi, cu toate astea, nu am renunţat. Am ştiut că Dumnezeu nu mă lasă. Că Dumnezeu are un plan cu fiecare dintre noi. Singura speranţă este credinţa în Dumnezeu. El mi-a dat aripi. Eu acum planez pe aripile Duhului Sfânt. Sunt ambasadorul lui Isus Hristos. Ştiu că El mi-a schimbat inima şi dacă ne încredem în El, Dumnezeu ne scoate biruitori din toate. Acuma ştiu care este cea mai mare dorinţă a mea: să se împlinească dorinţa lui Dumnezeu în viaţa mea. Aş vrea să fiţi încredinţaţi că nimic nu este posibil fără Dumnezeu. El ne dă puterea. Amin"
De el am auzit de mult timp, acum cativa ani, cand am primit un DVD cu el, insa acum ca am blog-ul acesta m-am gandit sa pun si aici inregistrarea marturiei lui. Se merita sa acordati 40 min din timpul vostru pentru a vedea un adevarat exemplu de viata!
Partea 1:
Partea 2:
Partea 3:
Partea 4:
Partea 5:
"Eu mă declar mulţumit dacă măcar o singură persoană dintre cei care m-au ascultat a primit mântuirea", a spus Nick. "Am 25 de ani şi sunt recunoscător Domnului că pot să împărtăşesc tuturor ce a pus în inima mea. Părinţii mei au fost şocaţi câteva luni după naşterea mea. La şase ani, am învăţat să înot. Vă spun toate acestea pentru că trebuie să ştim să-i mulţumim lui Dumnezeu şi pentru ceea ce avem, şi pentru ceea ce nu avem. Nu vă ascund faptul că, la un moment dat, am ajuns pe marginea prăpastiei. Îmi trecea prin gând să renunţ. Mă gândeam că nu voi putea niciodată să îmi îmbrăţişez soţia decât cu inima, că nu voi putea ţine la piept propriii mei copii, că Dumnezeu nu îmi va da două mâini şi două picioare şi, cu toate astea, nu am renunţat. Am ştiut că Dumnezeu nu mă lasă. Că Dumnezeu are un plan cu fiecare dintre noi. Singura speranţă este credinţa în Dumnezeu. El mi-a dat aripi. Eu acum planez pe aripile Duhului Sfânt. Sunt ambasadorul lui Isus Hristos. Ştiu că El mi-a schimbat inima şi dacă ne încredem în El, Dumnezeu ne scoate biruitori din toate. Acuma ştiu care este cea mai mare dorinţă a mea: să se împlinească dorinţa lui Dumnezeu în viaţa mea. Aş vrea să fiţi încredinţaţi că nimic nu este posibil fără Dumnezeu. El ne dă puterea. Amin"
De el am auzit de mult timp, acum cativa ani, cand am primit un DVD cu el, insa acum ca am blog-ul acesta m-am gandit sa pun si aici inregistrarea marturiei lui. Se merita sa acordati 40 min din timpul vostru pentru a vedea un adevarat exemplu de viata!
Partea 1:
Partea 2:
Partea 3:
Partea 4:
Partea 5:
vineri, 11 decembrie 2009
2012 - un alt film despre sfarsitul lumii ..
2012 - Cum spuneam si in titlu, un alt film despre sfarsitul lumii.. Am auzit atatea impresii despre filmul asta, incat m-am hotarat sa vad despre ce este vorba! Acum, dupa ce l-am vazut, mi-am dat seama ca nu prea seamana cu realitatea despre adevaratul sfarsit al lumii. Am inceput sa ma intreb care ar fi motivul acestor filme si cred ca lumea este curioasa sa afle detalii despre acest subiect. De ce? Pentru ca oamenii sunt atat de legati de lumea si de viata de aici, incat vor sa fie ,,pregatiti" sa infrunte acel ceva care va distruge pamantul si, odata cu el, si existenta lor. Multi nu stiu sau nu vor sa stie, ca exista viata dupa moarte si ca aceste lucruri oricum trebuie sa se intample.
Pentru ca am observat ca multi au inceput sa creada ca filmul 2012 seamana cu ce se va intampla in viitor, m-am hotarat sa discut aici ceva diferente intre realitatea acestui eveniment(sfarsitul lumii) si cum isi imagineaza oamenii ca va fi. Este adevarat ca 2012 este un film, menit sa aduca profit, insa el reflecta, de asemenea, si perceptia omenirii despre acest subiect.
In primul rand, ce mi-a ,,sarit in ochi" este ca oamenii cred ca se pot impotrivi sfarsitului lumii. Adevarul este ca, atunci cand sfarsitul va veni, nimeni nu va putea face nimic ca sa poata scapa. Niciun submarin ( in cazul filmului ), nicio nava spatiala, nici nimic altceva nu va scapa omenirea de acest sfarsit. Este gresit sa induci oamenii in eroare si sa-i faci sa creada, ca indiferent ce va fi, pana la urma va fi un happy end pentru planeta si omenire. Adevarul este ca ,, Ziua Domnului însă va veni ca un hoţ. În ziua aceea, cerurile vor trece cu trosnet, trupurile cereşti se vor topi de mare căldură, şi pământul, cu tot ce este pe el, va arde." ( 2 Petru 3:10 )
In al doilea rand, in versetul de mai sus observam un al doilea aspect: ca ziua Domnului va veni ca un hot, nu vor cunoaste cu 2 ani inainte ( in cazul filmului ) ce se va intampla.
In al treilea rand, in film, desi initial erau si cutremure si foc, la sfarsit lumea a fost ingropata sub ape, iar Dumnezeu, dupa potopul lui Noe, a spus clar nu va mai pierde omenirea prin apa. Sfarsitul a tot ce exista va fi prin foc. Singurul element cat de cat asemanator cu situatia reala, a fost disperarea oamenilor si distrugerile masive ale planetei.
Sfarsitul lumii este un subiect atat de complex incat nu pot discuta despre el in cateva randuri. Ce am incercat sa fac a fost sa compar cateva idei, pe care le-am observat in film, cu situatia reala care va fi atunci. Sfarsitul lumii este aproape cu totul diferit fata de ceea ce ni se prezinta in filme, asa ca daca vreti sa aflati ce se va intampla cu adevarat, cititi Biblia, nu vizionati filme. Daca vreti sa va incurajati sufletul temator cu sperante false in loc de adevar, atunci puteti viziona orice film despre sfarsitul lumii. Sunt sigura ca vor fi multe de acum incolo, mai ales ca ne apropiem cu pasi, destul de repezi, fata de acest eveniment.
Dumnezeu Si-a dat Fiul sa moara pentru noi! Ne-a oferit in dar iertarea! Cea mai buna pregatire, este sa acceptam darul Lui, sa credem in Isus Hristos si sa il acceptam ca Domn si Mantuitor in viata noastra!
,,Deci, fiindcă toate aceste lucruri au să se strice, ce fel de oameni ar trebui să fiţi voi, printr-o purtare sfântă şi evlavioasă, aşteptând şi grăbind venirea zilei lui Dumnezeu, în care cerurile aprinse vor pieri, şi trupurile cereşti se vor topi de căldura focului? Dar noi, după făgăduinţa Lui, aşteptăm ceruri noi şi un pământ nou, în care va locui neprihănirea." 2 Petru 3:11-13
Pentru ca am observat ca multi au inceput sa creada ca filmul 2012 seamana cu ce se va intampla in viitor, m-am hotarat sa discut aici ceva diferente intre realitatea acestui eveniment(sfarsitul lumii) si cum isi imagineaza oamenii ca va fi. Este adevarat ca 2012 este un film, menit sa aduca profit, insa el reflecta, de asemenea, si perceptia omenirii despre acest subiect.
In primul rand, ce mi-a ,,sarit in ochi" este ca oamenii cred ca se pot impotrivi sfarsitului lumii. Adevarul este ca, atunci cand sfarsitul va veni, nimeni nu va putea face nimic ca sa poata scapa. Niciun submarin ( in cazul filmului ), nicio nava spatiala, nici nimic altceva nu va scapa omenirea de acest sfarsit. Este gresit sa induci oamenii in eroare si sa-i faci sa creada, ca indiferent ce va fi, pana la urma va fi un happy end pentru planeta si omenire. Adevarul este ca ,, Ziua Domnului însă va veni ca un hoţ. În ziua aceea, cerurile vor trece cu trosnet, trupurile cereşti se vor topi de mare căldură, şi pământul, cu tot ce este pe el, va arde." ( 2 Petru 3:10 )
In al doilea rand, in versetul de mai sus observam un al doilea aspect: ca ziua Domnului va veni ca un hot, nu vor cunoaste cu 2 ani inainte ( in cazul filmului ) ce se va intampla.
In al treilea rand, in film, desi initial erau si cutremure si foc, la sfarsit lumea a fost ingropata sub ape, iar Dumnezeu, dupa potopul lui Noe, a spus clar nu va mai pierde omenirea prin apa. Sfarsitul a tot ce exista va fi prin foc. Singurul element cat de cat asemanator cu situatia reala, a fost disperarea oamenilor si distrugerile masive ale planetei.
Sfarsitul lumii este un subiect atat de complex incat nu pot discuta despre el in cateva randuri. Ce am incercat sa fac a fost sa compar cateva idei, pe care le-am observat in film, cu situatia reala care va fi atunci. Sfarsitul lumii este aproape cu totul diferit fata de ceea ce ni se prezinta in filme, asa ca daca vreti sa aflati ce se va intampla cu adevarat, cititi Biblia, nu vizionati filme. Daca vreti sa va incurajati sufletul temator cu sperante false in loc de adevar, atunci puteti viziona orice film despre sfarsitul lumii. Sunt sigura ca vor fi multe de acum incolo, mai ales ca ne apropiem cu pasi, destul de repezi, fata de acest eveniment.
Dumnezeu Si-a dat Fiul sa moara pentru noi! Ne-a oferit in dar iertarea! Cea mai buna pregatire, este sa acceptam darul Lui, sa credem in Isus Hristos si sa il acceptam ca Domn si Mantuitor in viata noastra!
,,Deci, fiindcă toate aceste lucruri au să se strice, ce fel de oameni ar trebui să fiţi voi, printr-o purtare sfântă şi evlavioasă, aşteptând şi grăbind venirea zilei lui Dumnezeu, în care cerurile aprinse vor pieri, şi trupurile cereşti se vor topi de căldura focului? Dar noi, după făgăduinţa Lui, aşteptăm ceruri noi şi un pământ nou, în care va locui neprihănirea." 2 Petru 3:11-13
miercuri, 9 decembrie 2009
Intelegem noi ce Dumnezeu mare avem?
Atata timp cat Dumnezeu este Dumnezeu, El nu poate privi cu indiferenta cum creatia Sa este distrusa si voia Lui sfanta calcata in picioare. Cand Il dam la o parte pe Dumnezeu pierdem ceva mai mult decat niste vitralii. Ne pierdem standardul, scopul si inchinarea.
Nu trupul nostru ne face speciali, ci semnatura lui Dumnezeu pe viata noastra. Suntem opera Lui de arta! Suntem creati dupa chipul Lui, pentru a face fapte bune. Suntem semnificativi nu din pricina a ceea ce facem, ci din pricina Celui caruia Ii apartinem.
Este de datoria noastra sa uram pacatul, dar e de datoria lui Dumnezeu sa se ocupe de pacatos. Dumnezeu ne-a poruncit sa uram raul, dar niciodata nu ne-a poruncit sa-l uram pe raufacator. Cugeta la ce a realizat Dumnezeu. El nu ne scuza pacatul si nici nu Isi compromite standardul; nu ne ignora razvratirea si nici nu Isi reduce pretentiile. In loc sa ne treaca pacatul cu vederea, El si-L asuma si, de necrezut, Se condamna pe Sine. Sfiintenia lui Dumnezeu este onorata, pacatul nostru este pedepsit, iar noi suntem rascumparati. Dumnezeu face ceea ce noi nu putem face, pentru ca noi sa putem fi ceea ce nu indraznim sa visam: desavarsiti inaintea lui Dumnezeu!
Nu imi admintesc din ce loc am notat aceste ganduri.. probabil dintr-o carte si chiar sunt surprinsa ca nu am notat si de unde.. insa sunt ganduri pe care am vrut sa le impartasesc cu voi! Avem intr-adevar un Dumnezeu minunat, care lucreaza in chip desavarsit! Binecuvantat sa fie Numele Lui!
Nu trupul nostru ne face speciali, ci semnatura lui Dumnezeu pe viata noastra. Suntem opera Lui de arta! Suntem creati dupa chipul Lui, pentru a face fapte bune. Suntem semnificativi nu din pricina a ceea ce facem, ci din pricina Celui caruia Ii apartinem.
Este de datoria noastra sa uram pacatul, dar e de datoria lui Dumnezeu sa se ocupe de pacatos. Dumnezeu ne-a poruncit sa uram raul, dar niciodata nu ne-a poruncit sa-l uram pe raufacator. Cugeta la ce a realizat Dumnezeu. El nu ne scuza pacatul si nici nu Isi compromite standardul; nu ne ignora razvratirea si nici nu Isi reduce pretentiile. In loc sa ne treaca pacatul cu vederea, El si-L asuma si, de necrezut, Se condamna pe Sine. Sfiintenia lui Dumnezeu este onorata, pacatul nostru este pedepsit, iar noi suntem rascumparati. Dumnezeu face ceea ce noi nu putem face, pentru ca noi sa putem fi ceea ce nu indraznim sa visam: desavarsiti inaintea lui Dumnezeu!
Nu imi admintesc din ce loc am notat aceste ganduri.. probabil dintr-o carte si chiar sunt surprinsa ca nu am notat si de unde.. insa sunt ganduri pe care am vrut sa le impartasesc cu voi! Avem intr-adevar un Dumnezeu minunat, care lucreaza in chip desavarsit! Binecuvantat sa fie Numele Lui!
luni, 7 decembrie 2009
O printesa adevarata, fiica de Rege!
Dacă şi tu te simţi ca şi cenuşăreasa, dacă nu îţi găseşti sensul dacă nu eşti împlinită, dacă te găndeşti că nimic bun nu ţi se poate întâmpla, mergi înaintea lui Dumnezeu aşa cum cenuşăreasa din poveste a mers la acel banchet, cu aşteptări mari, pregătită pentru a se transforma! Predă-ţi viaţa încă odată înaintea Lui, pune sorţul vieţii tale în mâna Lui, şi El îl va îndrepta spre această moştenire făgăduită care te transformă într-o prinţesă.
Cineva spunea aceste cuvinte cu care ai putea să te identifici şi tu: „orice s-ar întâmpla, un singur lucru nu se poate schimba; dacă am ajuns o prinţesă în cârpe şi zdremţe, pot fi o prinţesă în interior. Ar fi mai uşor dacă aş fi înveşmântată în straie de aur, dar este o victorie încă şi mai mare să fiu prinţesă tot timpul fără ca nimeni s-o ştie.”
Ce mai rămâne de facut? Să te comporţi ca o prinţesă adevărată!
~ Anka ~
Cineva spunea aceste cuvinte cu care ai putea să te identifici şi tu: „orice s-ar întâmpla, un singur lucru nu se poate schimba; dacă am ajuns o prinţesă în cârpe şi zdremţe, pot fi o prinţesă în interior. Ar fi mai uşor dacă aş fi înveşmântată în straie de aur, dar este o victorie încă şi mai mare să fiu prinţesă tot timpul fără ca nimeni s-o ştie.”
Ce mai rămâne de facut? Să te comporţi ca o prinţesă adevărată!
~ Anka ~
vineri, 4 decembrie 2009
,, Ai mare pret in ochii Mei .. "
Un tanar s-a dus la un batran intelept pentru al ajuta cu un sfat.
- Inteleptule, am venit la tine pentru ca ma simt atat de mic, de neinsemnat, nimeni nu da doi bani pe mine si ma simt ca nu mai am forta sa fac ceva bun. Ajuta-ma, invata-ma cum sa fac sa fiu mai bun? Cum sa le schimb oamenilor parerea despre mine?
Fara ca macar sa se uite la el, batranul ii spuse:
- Imi pare rau, baiete, nu te pot ajuta, acum am de rezolvat o chestiune personala. Pate dupa accea.
Apoi dupa o mica pauza, adauga:
- Daca insa mai putea ajuta tu pe mine, atunci poate ca as rezolva problema mea mai repede si as putea sa ma ocup si de tine.
- As fi incantat sa va ajut, baigui tanarul cam cu jumatate de gura, simtind ca iarasi e neluat in seama si amanat.
- Bine, incuviinta batranul invatat. Isi scoase din degetul mic un inel si-l intinse baiatului adaugand:
- Ia calul pe care-l gasesti afara si du-te degraba la targ. Trebuie sa vand inelul acesta pentru ca am de platit o datorie. E nevoie insa ca tu sa iei pe el cat se va putea de multi bani, dar ai grija ca sub nici in ruptul capului sa nu-l dai pe putin de un banut de aur. Pleaca si vino cu banii cat mai repede.
Tanarul lua inelul,incaleca si pleca.
Odata ajuns in targ incepu sa arate inelul in stanga si-n dreapta. Cu totii manifestau interes pentru mica bijuterie, pana cand le spunea cat cere pe ea. Doar ce apuca sa le zica de banutul de aur unii radeau, altii se incruntau sau ii intorceau imediat spatele. Un mosneag i-a explicat cat de scump este un ban de aur si ca nu se poate sa obtina un asemenea pret pe inel. Altcineva s-a oferit sa-i dea doi bani, unul de argint si unul de cupru, dar tanarul stia ca nu poate vinde inelul pe mai putin de un banut de aur, asa ca refuza oferta.
Dupa ce batu targul in lung si-n lat rapus nu atat de oboseala cat mai acel de nereusita, lua calul si se intoarse la batranul intelept.
Flacaul si-ar fi dorit sa aiba el o moneda de aur pe care s-o poata da in schimbul inelului, ca sa-l poata scapa pe invatat de griji si astfel, acesta sa se poata ocupa si de el. Intra cu capul plecat.
- Imi pare rau, incepu el, dar n-am reusit sa fac ceea ce mi-ati cerut. De-abia daca as fi putut lua doi sau trei banuti de argint pe inel, dar nu cred sa pot pacali pe cineva cu privire la adevarata valoare a inelului.
- Nici nu-ti imaginezi cat adevar au vorbele tale, tinere prieten! spuse zambitor inteleptul. Ar fi trbuit ca mai intai sa cunoastem adevarata valoare a inelului. Incaleca si alearga la bijutier. Nimeni altul n-ar putea spune mai bine cat face.
Spune-i ca ai vrea sa vinzi inelul si intreaba-l cat ti-ar da pe el. Dar, oricat ti-ar oferi, nu-l vinde. Intoarcete cu inelul! Flacaul incaleca si pleaca in goana.
Bijutierul examina atent micul inel, il privi atent prin lentila prinsa cu ochiul, il rasuci si apoi zise:
- Spune-i invatatorului ca daca ar vrea sa-l vanda acum, nu-i pot oferi dacat 58 de bani de aur pentru acest inel.
- Cuuum? 58 de bani de aur? exclama naucit tanarul.
- Da, raspunse bijutierul. Stiu ca-n alte vremuri ar merita 70, dar daca vrea sa-l vanda degraba, nu-i pot oferi decat 58. Tanarul multumi si se intoarse degraba la invatat, povestindu-i pe nerasuflate cele intemplate.
- Ia loc te rog ii spuse acesta dupa ce-l asculta.
Tu esti asemenea acestui inel, o bijuterie valoroasa si unica. Si, ca si in cazul lui, doar un expert poate spune cat de mare este valoarea ta.
Spunand acestea, lua inelul si si-l puse din nou pe degetul mic.
- CU TOTII SUNTEM ASEMENEA LUI, VALOROSI SI UNICI, PERINDANDU-NE PRIN TARGURILE VIETII SI ASTEPTAND CA MULTI OAMENI CARE NU SE PRICEP SA NE EVALUEZE.
AMINTITI-VA MEREU CAT DE MARE ESTE VALOAREA VOASTRA!!
(Din pacate autorul acestei frumoasa povestioara nu este cunoscut)
- Inteleptule, am venit la tine pentru ca ma simt atat de mic, de neinsemnat, nimeni nu da doi bani pe mine si ma simt ca nu mai am forta sa fac ceva bun. Ajuta-ma, invata-ma cum sa fac sa fiu mai bun? Cum sa le schimb oamenilor parerea despre mine?
Fara ca macar sa se uite la el, batranul ii spuse:
- Imi pare rau, baiete, nu te pot ajuta, acum am de rezolvat o chestiune personala. Pate dupa accea.
Apoi dupa o mica pauza, adauga:
- Daca insa mai putea ajuta tu pe mine, atunci poate ca as rezolva problema mea mai repede si as putea sa ma ocup si de tine.
- As fi incantat sa va ajut, baigui tanarul cam cu jumatate de gura, simtind ca iarasi e neluat in seama si amanat.
- Bine, incuviinta batranul invatat. Isi scoase din degetul mic un inel si-l intinse baiatului adaugand:
- Ia calul pe care-l gasesti afara si du-te degraba la targ. Trebuie sa vand inelul acesta pentru ca am de platit o datorie. E nevoie insa ca tu sa iei pe el cat se va putea de multi bani, dar ai grija ca sub nici in ruptul capului sa nu-l dai pe putin de un banut de aur. Pleaca si vino cu banii cat mai repede.
Tanarul lua inelul,incaleca si pleca.
Odata ajuns in targ incepu sa arate inelul in stanga si-n dreapta. Cu totii manifestau interes pentru mica bijuterie, pana cand le spunea cat cere pe ea. Doar ce apuca sa le zica de banutul de aur unii radeau, altii se incruntau sau ii intorceau imediat spatele. Un mosneag i-a explicat cat de scump este un ban de aur si ca nu se poate sa obtina un asemenea pret pe inel. Altcineva s-a oferit sa-i dea doi bani, unul de argint si unul de cupru, dar tanarul stia ca nu poate vinde inelul pe mai putin de un banut de aur, asa ca refuza oferta.
Dupa ce batu targul in lung si-n lat rapus nu atat de oboseala cat mai acel de nereusita, lua calul si se intoarse la batranul intelept.
Flacaul si-ar fi dorit sa aiba el o moneda de aur pe care s-o poata da in schimbul inelului, ca sa-l poata scapa pe invatat de griji si astfel, acesta sa se poata ocupa si de el. Intra cu capul plecat.
- Imi pare rau, incepu el, dar n-am reusit sa fac ceea ce mi-ati cerut. De-abia daca as fi putut lua doi sau trei banuti de argint pe inel, dar nu cred sa pot pacali pe cineva cu privire la adevarata valoare a inelului.
- Nici nu-ti imaginezi cat adevar au vorbele tale, tinere prieten! spuse zambitor inteleptul. Ar fi trbuit ca mai intai sa cunoastem adevarata valoare a inelului. Incaleca si alearga la bijutier. Nimeni altul n-ar putea spune mai bine cat face.
Spune-i ca ai vrea sa vinzi inelul si intreaba-l cat ti-ar da pe el. Dar, oricat ti-ar oferi, nu-l vinde. Intoarcete cu inelul! Flacaul incaleca si pleaca in goana.
Bijutierul examina atent micul inel, il privi atent prin lentila prinsa cu ochiul, il rasuci si apoi zise:
- Spune-i invatatorului ca daca ar vrea sa-l vanda acum, nu-i pot oferi dacat 58 de bani de aur pentru acest inel.
- Cuuum? 58 de bani de aur? exclama naucit tanarul.
- Da, raspunse bijutierul. Stiu ca-n alte vremuri ar merita 70, dar daca vrea sa-l vanda degraba, nu-i pot oferi decat 58. Tanarul multumi si se intoarse degraba la invatat, povestindu-i pe nerasuflate cele intemplate.
- Ia loc te rog ii spuse acesta dupa ce-l asculta.
Tu esti asemenea acestui inel, o bijuterie valoroasa si unica. Si, ca si in cazul lui, doar un expert poate spune cat de mare este valoarea ta.
Spunand acestea, lua inelul si si-l puse din nou pe degetul mic.
- CU TOTII SUNTEM ASEMENEA LUI, VALOROSI SI UNICI, PERINDANDU-NE PRIN TARGURILE VIETII SI ASTEPTAND CA MULTI OAMENI CARE NU SE PRICEP SA NE EVALUEZE.
AMINTITI-VA MEREU CAT DE MARE ESTE VALOAREA VOASTRA!!
(Din pacate autorul acestei frumoasa povestioara nu este cunoscut)
marți, 1 decembrie 2009
John Schlitt – God is too big
I'm talking to you
How are you dealing with the pressure?
And what do you do
When your boat's in stormy weather?
Do you cry out "Lord, why me?"
Or do you trust in Him to calm the wind and sea?
Is that too much to believe?
No way can we understand the meaning of His plan
Because God is too big
What box could we ever build that could hold his will?
Because God is too big, yeah!
I'm talking to you
Don't you know that times are changing?
And all of your rules
You know they might need rearranging
When you think you know it all
Could it be that you are thinking way too small?
Is it so wrong to move on?
No one can truly conceive
The wonders of the God of all
Who still cares
So much for you and me
Te intreb:
Cum faci tu fata presiunii?
Si ce faci
Cand barca ta intalneste furtuna?
Plangi catre Dumnezeu: ,, Doamne, de ce eu? “
Sau ai incredere in El sa calmeze vantul si marea?
Este atat de greu de crezut?
Este imposibil sa intelegem planul Lui
Pentru ca Dumnezeu este prea mare.
Ce cutie am putea contrui sa poata cuprinde voia Lui?
Pentru ca Dumnezeu este prea mare, oh da!
Te intreb:
Nu stii ca vremurile se schimba?
Si toate regulile
Stii ca ar avea nevoie de o schimbare.
Cand crezi ca le-ai dat de capat
Nu inseamna, mai degraba, ca esti mult prea limitat in gandire ?
Este atat de gresit sa mergi mai departe?
Nimeni nu-si poate imagina
Minunile lui Dumnezeu
Caruia inca ii pasa
Atat de mult de mine si de tine.
How are you dealing with the pressure?
And what do you do
When your boat's in stormy weather?
Do you cry out "Lord, why me?"
Or do you trust in Him to calm the wind and sea?
Is that too much to believe?
No way can we understand the meaning of His plan
Because God is too big
What box could we ever build that could hold his will?
Because God is too big, yeah!
I'm talking to you
Don't you know that times are changing?
And all of your rules
You know they might need rearranging
When you think you know it all
Could it be that you are thinking way too small?
Is it so wrong to move on?
No one can truly conceive
The wonders of the God of all
Who still cares
So much for you and me
Te intreb:
Cum faci tu fata presiunii?
Si ce faci
Cand barca ta intalneste furtuna?
Plangi catre Dumnezeu: ,, Doamne, de ce eu? “
Sau ai incredere in El sa calmeze vantul si marea?
Este atat de greu de crezut?
Este imposibil sa intelegem planul Lui
Pentru ca Dumnezeu este prea mare.
Ce cutie am putea contrui sa poata cuprinde voia Lui?
Pentru ca Dumnezeu este prea mare, oh da!
Te intreb:
Nu stii ca vremurile se schimba?
Si toate regulile
Stii ca ar avea nevoie de o schimbare.
Cand crezi ca le-ai dat de capat
Nu inseamna, mai degraba, ca esti mult prea limitat in gandire ?
Este atat de gresit sa mergi mai departe?
Nimeni nu-si poate imagina
Minunile lui Dumnezeu
Caruia inca ii pasa
Atat de mult de mine si de tine.
Credinta!
In ultimul timp, am observat, din ce in ce mai des, cat de putina credinta avem. Afirmam sus si tare ca suntem credinciosi, insa cei mai multi dintre noi, cand trecem prin incercari, falimentam in acest aspect. De obicei ne incredem in El pana la limita la care ajungem si noi, pana acolo unde putem vedea drumul inainte, doar pana la ultima problema, pentru care avem un plan de rezerva. Dar abia dupa acea limita se poate vorbi de Credinta!
In Evrei 11:1 spune: ,, Si credinta este o incredere neclintita in lucrurile nadajduite, o puternica incredintare despre lucrurile care nu se vad. “ Atributul credintei este statornicie: o incredere neclintita. De cate ori stam noi neclintiti in credinta noastra cand apar incercari sau ispite?
Despre Sara se spune in Evrei 11:11 ca ,, a primit putere sa zamisleasca, fiindca a crezut in credinciosia Celui ce-i fagaduise. “ Ce ne-a fagaduit noua Dumnezeu? Avem multe promisiuni din partea Lui, insa una care ma fascineaza pe mine se gaseste in Romani 8:32: ,, El, care n-a crutat nici chiar pe Fiul Sau, ci La dat pentru noi toti, cum nu ne va da fara plata, impreuna cu El, toate lucrurile? “ Si noi .. cat de putina credinta avem!! Ce binecuvantati am fi daca ne-am increde in Domnul din toata inima noastra si nu doar cu o parte din ea!
,, Credinta nu este un act unic, ci o privire continua catre Dumnezeu." ( A. W. Tozer )
In Evrei 11:1 spune: ,, Si credinta este o incredere neclintita in lucrurile nadajduite, o puternica incredintare despre lucrurile care nu se vad. “ Atributul credintei este statornicie: o incredere neclintita. De cate ori stam noi neclintiti in credinta noastra cand apar incercari sau ispite?
Despre Sara se spune in Evrei 11:11 ca ,, a primit putere sa zamisleasca, fiindca a crezut in credinciosia Celui ce-i fagaduise. “ Ce ne-a fagaduit noua Dumnezeu? Avem multe promisiuni din partea Lui, insa una care ma fascineaza pe mine se gaseste in Romani 8:32: ,, El, care n-a crutat nici chiar pe Fiul Sau, ci La dat pentru noi toti, cum nu ne va da fara plata, impreuna cu El, toate lucrurile? “ Si noi .. cat de putina credinta avem!! Ce binecuvantati am fi daca ne-am increde in Domnul din toata inima noastra si nu doar cu o parte din ea!
,, Credinta nu este un act unic, ci o privire continua catre Dumnezeu." ( A. W. Tozer )
Abonați-vă la:
Postări (Atom)