Atata timp cat Dumnezeu este Dumnezeu, El nu poate privi cu indiferenta cum creatia Sa este distrusa si voia Lui sfanta calcata in picioare. Cand Il dam la o parte pe Dumnezeu pierdem ceva mai mult decat niste vitralii. Ne pierdem standardul, scopul si inchinarea.
Nu trupul nostru ne face speciali, ci semnatura lui Dumnezeu pe viata noastra. Suntem opera Lui de arta! Suntem creati dupa chipul Lui, pentru a face fapte bune. Suntem semnificativi nu din pricina a ceea ce facem, ci din pricina Celui caruia Ii apartinem.
Este de datoria noastra sa uram pacatul, dar e de datoria lui Dumnezeu sa se ocupe de pacatos. Dumnezeu ne-a poruncit sa uram raul, dar niciodata nu ne-a poruncit sa-l uram pe raufacator. Cugeta la ce a realizat Dumnezeu. El nu ne scuza pacatul si nici nu Isi compromite standardul; nu ne ignora razvratirea si nici nu Isi reduce pretentiile. In loc sa ne treaca pacatul cu vederea, El si-L asuma si, de necrezut, Se condamna pe Sine. Sfiintenia lui Dumnezeu este onorata, pacatul nostru este pedepsit, iar noi suntem rascumparati. Dumnezeu face ceea ce noi nu putem face, pentru ca noi sa putem fi ceea ce nu indraznim sa visam: desavarsiti inaintea lui Dumnezeu!
Nu imi admintesc din ce loc am notat aceste ganduri.. probabil dintr-o carte si chiar sunt surprinsa ca nu am notat si de unde.. insa sunt ganduri pe care am vrut sa le impartasesc cu voi! Avem intr-adevar un Dumnezeu minunat, care lucreaza in chip desavarsit! Binecuvantat sa fie Numele Lui!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu