Credinta .. multi vorbim despre ea, putini o avem cu adevarat. Se intampla sa-L rugam pe Dumnezeu sa ne implineasca un anume lucru .. ne-am rugat, dupa care ne asteptam sa se faca exact cum am cerut, pentru ca ne-am rugat cu credinta in acel moment; cand vedem ca rugaciunea ,,n-are efect" ne intristam si renuntam. Il tratam pe Dumnezeu, cum cineva spunea, ca pe un duh din lampa lui Aladin: il scoatem afara doar cand vrem implinirea dorintelor si il bagam la loc dupa. Sa nu uitam insa cine este Dumnezeu; asa de maret si nepatruns este incat nu poate fi definit.
Cu privire la rugaciunea ce inca nu a primit raspuns, cauzele sunt multiple, insa acum vreau sa ma axez pe doua dintre ele: credinta si perseverenta. In Iacov 1:6-8 gasim asa: ,, Dar s'o ceară cu credinţă, fără să se îndoiască deloc: pentrucă cine se îndoieşte, seamănă cu valul mării, tulburat şi împins de vînt încoace şi încolo. Un astfel de om să nu se aştepte să primească ceva dela Domnul, căci este un om nehotărît şi nestatornic în toate căile sale. " Deci daca ne indoim, inseamna ca nu-l credem pe Dumnezeu pe cuvant si sa nu ne asteptam sa primim ceva.
Amintiti-va ca Avraam a asteptat inca 13 ani in plus cu privire la implinirea dorintei lui pentru ca ,,s-a grabit" si nu L-a asteptat pe Dumnezeu cu privire la fiul promis ( Geneza 16 ), iar Iosif a facut acelasi lucru cu privire la eliberarea lui din temnita si asta l-a costat inca 2 ani acolo ..( Geneza 40 ).
Concluzia: nu trebuie sa ne indoim si trebuie sa perseveram in credinta, daca vrem sa fim placuti lui Dumnezeu si daca vrem sa primim raspuns. Cererile noastre ajung la El, dar necredinta noastra ne amana, ceva timp, raspunsul.
Gandul zilei:
Persevereaza in credinta, pentru ca cei care se indoiesc nu trebuie sa se astepte sa primeasca ceva!
