Cautam fericirea - acea stare de implinire deosebita, incercam sa ne atingem diverse scopuri ca sa fim fericiti, iar cand le atingem ne dam seama ca de fapt exista alte si alte lucruri care credem ca ne lipsesc. Si asa ajungem sa traim prea putin cu adevarat fericiti.
In Matei 5 gasim directia pe care trebuie sa o ia viata unui om care vrea sa aiba fericire: trebuie sa se dovedeasca milos si bland, impaciuitor si cu inima curata, si daca studiem un pic modul cum abordeaza Biblia fericirea vom gasi alte si alte indicatii.
Cineva spunea ca “Daca iti petreci viata cautand fericirea prin lucrurile pe care ti le doresti sa se implineasca pentru tine, nu o vei gasi. Dar sunt unele lucruri care daca le facem ne aduc implicit fericirea.” Adica fericirea nu este un scop in sine ci o atitudine.
Chiar si Pavel preciza la un moment dat ca s-a deprins sa fie multumit cu starea în care se gaseste, adica a invatat sa se ridice deasupra circumstantelor, deoarece a inteles ca nu de ele atarna fericirea lui, ci de cum le face fatza.
Un verset din psalmi suna cam asa:
Multi zic: "Cine ne va arata fericirea?" Eu insa zic: "Fa sa rasara peste noi lumina Fetei Tale, Doamne!"
(Psalmul 4:6) si in Proverbe deasemenea scrie ca “Cine cugeta la Cuvantul Domnului, gaseste fericirea, si cine se increde in Domnul este fericit.”
(Proverbe 16:20).Cred ca ceea ce avem nevoie fiecare dintre noi este o relatie mai profunda cu Dumnezeu si o centrare pe implinirea voiei Lui, iar odata cu acestea Dumnezeu va face ca fericirea sa existe pur si simplu in viata noastra. Daca continuam sa umblam efectiv dupa ea, foarte probabil ca nu o vom gasi, dar “rasarind fata lui Dumnezeu” peste noi se va dovedi a fi insusi fericirea noastra.
Gabriela R.
