Fiecare om are un suflet ( partea imaterială, cea mai bună şi nobilă a unui om), pe care ar trebui să pună foarte mare preţ, însă de cele mai multe ori , orice altceva pare să fie mai important decât salvarea propriului suflet. Aşa cum omul este mai nobil decât casa pe care o locuieşte, aşa şi sufletul este mai nobil decât trupul. În ultimul timp observ tot mai multe persoane schimbate,( tocmai de aceea am ales să scriu aceste gânduri), văd oameni care nu mai sunt ce au fost, care nu mai sunt ei înşişi, s-au pierdut pe ei şi mă doare acest lucru ... îi doare şi pe ei.
Cineva îşi poate pierde un lucru, familia, averea, prietenii..sunt anumite pierderi la care nu poţi rămâne indiferent, însă cred că cea mai mare durere pentru un om este să realizeze că şi-a pierdut sufletul, partea cea mai importantă a fiinţei lui, că s-a pierdut pe el însuşi şi deşi ar vrea o transformare înspre bine, observă că este tot mai greu să se ridice din moment ce nu mai este propriul său stăpân.
Dacă ştim că există Dumnezeu şi că El e în control, de ce ne pierdem în lucruri mărunte şi nu ne mulţumim cu o viaţă curată trăită pentru Dumnezeu? Deoarece mă aflu în perioada marilor descoperiri, când aproape totul este pus sub semnul întrebării, mă întreb ce înseamnă cu adevărat să fii mulţumit în zilele noastre. Recunosc, mă simt groznic să văd tineri care sunt mulţumiţi, o mulţumire dezamăgitoare, care se găseşte în lucruri materiale, în câştigarea statutului de “cel mai tare dintre toţi”.Ne chinuim şi căutăm cât mai departe ceea ce credem noi că trebuie găsit pentru a fi fericiţi, progresăm şi toată viaţa tânjim după titlul de om măreţ ( şi pentru această măreţie am fi în stare de orice, chiar şi de falsitate, nişte forme fără fond). Uitând de suflet şi punând flori doar la ferestre, în timp ce în spatele casei adunăm o adevărată grădină de buruieni, am ajunge la o mulţumire de scurtă durată, căci nu ar folosi la nimic unui om câştigarea lumii şi pierderea sufletului.
Vorbind la modul personal, pot spune că e o adevărată fericire să îţi petreci timpul cu Dumnezeu şi văd această fericire pentru că am renunţat la ochii de plumb care mă afundau în cenuşiu. Lumea promite mai mult decât poate da. În timp ce fanteziile îţi sunt împlinite, comorile tale sunt în pericol şi vei da faliment când vei fi jefuit de propriul suflet. Cred că a câştiga lumea pierzându-ţi sufletul este câştigul unui nebun. Lasă ca sufletul să îţi fie prima şi cea mai importantă preocupare. Dacă eşti distrus, strigă neîncetat: “ Păzeşte-mi sufletul şi scapă-mă! Nu mă lăsa să fiu dat de ruşine cînd mă încred în Tine! ( Psalmul 25:20)
Sunt importante alegerile pe care le facem! Nu cred că vrei onoarea oamenilor şi ruşinea veşnică de la Dumnezeu!
Airamana
***
Sublinierile imi apartin ..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu