Din zi in zi ne departam tot mai mult de Dumnezeu

Observ zi de zi ca am ajuns sa fim mult prea ocupati pentru Dumnezeu. Da, chiar si noi, cei care ne consideram crestini, copii ai lui Dumnezeu, chiar si noi facem asta. Cu siguranta ati observat si voi ce va spun acum si pentru cei care nu cred acest lucru, incercati sa meditati la cat timp, intr-o zi, ii acordam lui Dumnezeu si cat timp dam pentru alte lucruri. Da, este adevarat, avem multe lucruri ce trebuiesc rezolvate zi de zi si nu putem sa le lasam nefacute, dar tot avem timp pentru El daca vrem sa ne facem.
Realitatea dureroasa insa este ca nu ne facem timp sa-L cunoastem, sa-I aducem lauda pentru ce este El si sa-I multumim pentru binecuvantarile de fiecare clipa. El este Tatal nostru si are grija de noi mereu, fiind acelasi din vesnicie in vesnicie, dar noi nu-L mai tratam ca si Tata si nu-L iubim, pentru ca iubirea se demonstreaza prin ascultare.

Abuzam de indurarea si mila Lui, abuzam de rabdarea Lui, uitand ca ceea ce a dorit Dumnezeu din vesnicie, a fost sa aiba o relatie personala cu omul. Ne multumim cu 15-30 de min pe zi in care citim din Biblie pe fuga si ne rugam, ,,pentru ca ne asteapta cutare si cutare lucru ce trebuie rezolvat". Am uitat ca noi nu traim vesnic in trupul si pe Pamantul acesta si ca de fapt suntem doar pelerini aici. Am uitat ca esenta vietii este Dumnezeu si ca suntem aici ca sa ne apropiem mai mult de El si sa facem voia Lui. Am uitat ca fiecare secunda in plus de viata, este inca o sansa din partea lui Dumnezeu sa traim pentru El si sa le aratam si celorlati calea. Am uitat .. Asa cum spunea un vers al unui cantec de Casting Crowns: ,, There's no life without you .. " si exact asa si este, nu exista viata fara El.

Duminica Ii cantam: Vrem sa facem voia Ta, Te iubim, oh Doamne, Te onoram cu viata noastra .. si in timpul saptamanii uitam ce I-am promis. Au fost doar buzele care au cantat si inima si mintea noastru au fost undeva departe .. Dumnezeu nu primeste o astfel de lauda. Da, este indurator, da, ne iubeste, dar nu ne-am gandit niciodata ca Dumnezeu mai mult ca orice doreste ascultare si credinta? Privesc la mine, privesc in biserica si realizez ca din ce in ce ne departam de Dumnezeu, in loc sa ne apropiem de El. Nu ne gasim desfatarea in El si nu-L cautam cu toata inima noastra, pentru ca daca am face asta, viata noastra ar fi cu totul alta si oamenii s-ar mai intoarce la Dumnezeu.

Observ razboiul spiritual in care suntem implicati ( si de care se pare ca uitam adesea ) si vad cum satan ma ataca zilnic in punctele mele slabe, in care a devenit deja expert. Si observ ca luptele pe care le pierd, le pierd pentru ca sunt deconectata de Sursa, pentru ca in Dumnezeu il pot invinge oricand pe satan, dar numai in Dumnezeu. Constienta fiind de razboiul acesta, am vrut sa va aduc si voua aminte de el. Abandonati tot ce va desparte de Dumnezeu si cautati sa faceti din El desfatarea voastra, dar nu doar in vorba, ci in viata de zi cu zi. Am sa inchei cu ce a spus si Eric Ludy: ,,Caile Domnului nu sunt lipsite de dificultati, dar sunt lipsite de regrete."