Iata-ne in pragul unui an nou! Cu siguranta o zi in care facem multe promisiuni lui Dumnezeu, o zi in care ne amintim punctele slabe si punctele tari din anul care tocmai va trece si o zi in care ne facem o noua strategie pentru anul ce va urma! Toate acestea sunt bune, insa cel mai important este, ca in noul an, sa fim crestini autentici, crestini radicali, crestini care sunt vestiti pentru credinta si ascultarea lor de Dumnezeu.
Suntem doar o mana de tarana, un abur care trece usor si, totusi, Dumnezeu ne iubeste extrem de mult, mai mult decat ne-am putea imagina. El vrea ca, in timpul pe care il mai avem de trait, sa traim in ascultare de El.
In noul an, vom avea parte de bucurii, de incercari, de pierderi, de ispitiri .. insa sa nu uitam ca ,, suntem mai mult decat biruitori prin Acela care ne-a iubit! ” Daca stam in partasie cu Dumnezeu si nu neglijam timpul devotional, vom creste spiritual, insa daca nu vom face asa, vom cunoaste cu siguranta regresul spiritual! Deci in noul an, sa traim o viata fara regrete, o viata cu un scop precis, scop ce intra in planul lui Dumnezeu pentru fiecare dintre noi!
joi, 31 decembrie 2009
sâmbătă, 26 decembrie 2009
China Cry - Strigatul Chinei
Povestea adevarata a unei femei, Nora Lam, care a avut curajul de a iubi si puterea de a supravietui tuturor incercarilor. Ea s-a bazat pe promisiunea lui Dumnezeu si a avut o credinta puternica, ce a ajutat-o sa treaca peste orice obstacol.
Este un film ce merita vizionat! Pe mine m-a intarit in credinta!
Rascumparata prin iubire!
Pentru ca citesc mult si imi place sa citesc, m-am hotarat sa va recomand cartile care mi-am placut si pe care, intr-un fel sau altul, le consider utile!
California. Ţara aurului. Anul 1850. O vreme în care bărbaţii îşi vând sufletele pentru un sac de aur, iar femeile îşi vând trupurile pentru un loc unde să-şi aştearnă capul. Angel nu se asteaptă la nimic altceva din partea bărbaţilor decât la trădare. Vândută unui proxenet şi împinsă de mic copil în mrejele prostituţiei, ea supravieţuieşte ţinând aprinsă flacăra urii. Şi ceea ce urăşte mai presus de orice sunt bărbaţii care se folosesc de ea, ucigându-i sufletul şi lăsând-o goala pe dinăuntru.
Atunci îl întâlneşte pe Michael Hosea, un bărbat care caută înainte de toate inima Tatălui său. Michael Hosea ascultă chemarea lui Dumnezeu de a se căsători cu Angel şi de a o iubi necondiţionat. încetul cu încetul, el înşeală aşteptările amare ale lui Angel făcând ca, în ciuda tuturor rezistenţelor, inima ei îngheţată să se înmoaie. Dar odată cu această îmblânzire neaşteptată e copleşită de sentimentul propriei inutilităţi şi e prinsă în vârtejul fricii. Angel fuge. Se întoarce în întuneric, departe de dragostea statornică a soţului ei, îngrozită de adevărul pe care nu poate să-l nege: vindecarea ei finală trebuie să vină de la Cel care o iubeste cel mai mult, mai mult chiar decat Michael Hosea... de la Cel care nu o va părăsi niciodată.
O adaptare plină de forţă a cărţii Osea, RĂSCUMPĂRATĂ PRIN IUBIRE este o poveste despre dragostea necondiţionată, rascumpărătoare, mântuitoare a lui Dumnezeu, poveste care poate schimba vieţi.
sâmbătă, 19 decembrie 2009
1 Corinteni 13 pe limba casniciei
Am gasit un material foarte interesant pe un blog, pe care-l citesc regulat, numit Depozitarul lui Dumnezeu: http://nazireat4him.blogspot.com/ si nu m-am putut abtine sa nu postez materialul si aici, sa-l vedeti si voi. Cu siguranta mult adevar in textul de mai jos, adevar ce va aduce multe binecuvantari, celui ce-l aplica in casnicia lui!
(1) Chiar dacă m-aş ruga în public, astfel încât să-i fac pe toţi să se simtă umiliţi în faţa evlaviei mele, şi chiar dacă aş vorbi în faţa altora cu cuvinte pompoase, încât să-i duc de nas pe toţi cu elocinţa mea, şi chiar de aş avea o voce încât să storc în biserică lacrimi din ochii bătrânilor şi aplauze din partea tinerilor, dacă nu-mi iubesc soţia, sunt egal cu zero.
(2) Şi chiar dacă aş predica în biserică sau aş da învăţătură la întâlnirile tinerilor şi aş fi tobă de Biblie şi teologie, şi chiar dacă aş fi nelipsit de la toate repetiţiile de cor şi fanfară şi din toate misiunile, ba chiar şi la înmormântări, dacă nu-mi iubesc soţia pe care mi-a dat-o Dumnezeu, sunt egal cu zero.
(3) Şi chiar dacă m-aş scula cu noaptea în cap şi aş pleca la lucru şi aş avea chiar două sau trei slujbe, ca să aduc bani în casă, şi chiar dacă m-aş duce să lucrez în Spania sau Italia, şi chiar dacă mi-aş face casă mare şi mi-aş putea schimba maşina tot la doi-trei ani, şi am avea toate lucrurile necesare în casă, şi am mânca măcar săptămânal la restaurant, dacă nu-mi iubesc soţia, e totul egal cu zero!
(4) Dragostea rabdă multe critici şi refuzuri, multe oboseli ale partenerului, încăpăţânări şi schimbări de planuri.
Dragostea iartă de fiecare dată, ştie să şteargă lacrimi şi să îmbrăţişeze, să îmbărbăteze şi să restaureze. Dragostea ştie să jertfească din timpul şi activităţile ei plăcute, chiar şi atunci când ceea ce face nu trezeşte în ea entuziasmul pe care l-ar fi trezit activitatea ce şi-a propus-o.
Dragostea nu e invidioasă când partenera lui e considerată o soţie mai bună decât e el un soţ bun.
Dragostea nu îl consideră pe celălalt mai prejos ca valoare, daruri, aptitudini, sau ca fiind cel bun să asculte, nu să vorbească.
(5) Dragostea se spală pe dinţi, chiar şi pe picioare; nu-şi bate joc de tine şi nu te critică, nici nu te ia peste picior de faţă cu alţii.
Dragostea nu-l consideră pe celălalt un sclav care să slujească şi să-i împlinească toate poftele şi dorinţele.
Dragostei nu-i sare ţandăra de fiecare dată când celălalt nu îi face pe plac şi nu consideră că e buricul pământului, sau cel puţin al căsniciei.
Dragostea nu e răzbunătoare şi nici nu-i dă celuilalt de înţeles zilnic că „aşa cum faci tu, aşa o să-ţi fac şi eu”.
(6) Dragostea nu se bucură de necazul celuilalt, nici măcar atunci când acesta a dat cu capul în mod meritat; dragostea nu aşteaptă cu nerăbdare să păţească ceva partenerul, ca să-i poată arunca: „ţi-am spus eu că aşa va fi”.
Dragostea apreciază adevărul oriunde îl găseşte, chiar pe buzele partenerului care-i spune că a greşit.
(7) Dragostea nu trâmbiţează în public, nici celui mai bun prieten, greşelile partenerului.
Dragostea îl crede pe celălalt pe cuvânt şi nu ia atitudinea de agent FBI, de a-i urmări fiecare pas, doar se vor adeveri bănuielile lui.
Dragostea va nădăjdui în fiecare zi că celălalt va deveni mai blând, mai smerit, mai evlavios, mai iertător, mai înţelept, mai iubitor, şi nu îi va zice: „Tu niciodată nu o să…”
Dragostea suferă chiar şi nedreptăţile pe care i le face celălalt şi nu se transformă în ură, ci aşteaptă smerirea, împăcarea şi îndreptarea lucrurilor, înaintea lui Dumnezeu.
(8) Dragostea de felul acesta nu poate fi ucisă de nimeni şi nimic.
Căci aprecierile celor din biserică se pot duce; averea se poate pierde, iar realizările uita. Dar în căsnicie, ceea ce va însemna, va fi dragostea.
(9) Suntem chemaţi să ne implicăm în lucruri în parte şi să strângem bunuri în parte, dar să iubim pe de-a-ntregul.
(13) Acum, dar, rămân acestea trei: credinţa că Dumnezeu ne va călăuzi în căsnicia noastră, speranţa că vom avea o viaţă fericită împreună, şi dragostea de azi, tare ca moartea şi ca locuinţa morţilor.
Şi, ziceţi şi voi dacă nu, asta contează cel mai mult
Sursa : Predici Reformate
(1) Chiar dacă m-aş ruga în public, astfel încât să-i fac pe toţi să se simtă umiliţi în faţa evlaviei mele, şi chiar dacă aş vorbi în faţa altora cu cuvinte pompoase, încât să-i duc de nas pe toţi cu elocinţa mea, şi chiar de aş avea o voce încât să storc în biserică lacrimi din ochii bătrânilor şi aplauze din partea tinerilor, dacă nu-mi iubesc soţia, sunt egal cu zero.
(2) Şi chiar dacă aş predica în biserică sau aş da învăţătură la întâlnirile tinerilor şi aş fi tobă de Biblie şi teologie, şi chiar dacă aş fi nelipsit de la toate repetiţiile de cor şi fanfară şi din toate misiunile, ba chiar şi la înmormântări, dacă nu-mi iubesc soţia pe care mi-a dat-o Dumnezeu, sunt egal cu zero.
(3) Şi chiar dacă m-aş scula cu noaptea în cap şi aş pleca la lucru şi aş avea chiar două sau trei slujbe, ca să aduc bani în casă, şi chiar dacă m-aş duce să lucrez în Spania sau Italia, şi chiar dacă mi-aş face casă mare şi mi-aş putea schimba maşina tot la doi-trei ani, şi am avea toate lucrurile necesare în casă, şi am mânca măcar săptămânal la restaurant, dacă nu-mi iubesc soţia, e totul egal cu zero!
(4) Dragostea rabdă multe critici şi refuzuri, multe oboseli ale partenerului, încăpăţânări şi schimbări de planuri.
Dragostea iartă de fiecare dată, ştie să şteargă lacrimi şi să îmbrăţişeze, să îmbărbăteze şi să restaureze. Dragostea ştie să jertfească din timpul şi activităţile ei plăcute, chiar şi atunci când ceea ce face nu trezeşte în ea entuziasmul pe care l-ar fi trezit activitatea ce şi-a propus-o.
Dragostea nu e invidioasă când partenera lui e considerată o soţie mai bună decât e el un soţ bun.
Dragostea nu îl consideră pe celălalt mai prejos ca valoare, daruri, aptitudini, sau ca fiind cel bun să asculte, nu să vorbească.
(5) Dragostea se spală pe dinţi, chiar şi pe picioare; nu-şi bate joc de tine şi nu te critică, nici nu te ia peste picior de faţă cu alţii.
Dragostea nu-l consideră pe celălalt un sclav care să slujească şi să-i împlinească toate poftele şi dorinţele.
Dragostei nu-i sare ţandăra de fiecare dată când celălalt nu îi face pe plac şi nu consideră că e buricul pământului, sau cel puţin al căsniciei.
Dragostea nu e răzbunătoare şi nici nu-i dă celuilalt de înţeles zilnic că „aşa cum faci tu, aşa o să-ţi fac şi eu”.
(6) Dragostea nu se bucură de necazul celuilalt, nici măcar atunci când acesta a dat cu capul în mod meritat; dragostea nu aşteaptă cu nerăbdare să păţească ceva partenerul, ca să-i poată arunca: „ţi-am spus eu că aşa va fi”.
Dragostea apreciază adevărul oriunde îl găseşte, chiar pe buzele partenerului care-i spune că a greşit.
(7) Dragostea nu trâmbiţează în public, nici celui mai bun prieten, greşelile partenerului.
Dragostea îl crede pe celălalt pe cuvânt şi nu ia atitudinea de agent FBI, de a-i urmări fiecare pas, doar se vor adeveri bănuielile lui.
Dragostea va nădăjdui în fiecare zi că celălalt va deveni mai blând, mai smerit, mai evlavios, mai iertător, mai înţelept, mai iubitor, şi nu îi va zice: „Tu niciodată nu o să…”
Dragostea suferă chiar şi nedreptăţile pe care i le face celălalt şi nu se transformă în ură, ci aşteaptă smerirea, împăcarea şi îndreptarea lucrurilor, înaintea lui Dumnezeu.
(8) Dragostea de felul acesta nu poate fi ucisă de nimeni şi nimic.
Căci aprecierile celor din biserică se pot duce; averea se poate pierde, iar realizările uita. Dar în căsnicie, ceea ce va însemna, va fi dragostea.
(9) Suntem chemaţi să ne implicăm în lucruri în parte şi să strângem bunuri în parte, dar să iubim pe de-a-ntregul.
(13) Acum, dar, rămân acestea trei: credinţa că Dumnezeu ne va călăuzi în căsnicia noastră, speranţa că vom avea o viaţă fericită împreună, şi dragostea de azi, tare ca moartea şi ca locuinţa morţilor.
Şi, ziceţi şi voi dacă nu, asta contează cel mai mult
Sursa : Predici Reformate
Incercarile privite ca binecuvantari!
Incercarile, desi sunt probe dificile prin care trebuie sa trecem, ele sunt in realitate, binecuvantari. Si spun asta incercand sa privesc lucrurile din perspectiva lui Dumnezeu. El este in permanenta in control si nu va ingadui niciodata incercari cu scopul de a ne face rau; ce vrea Dumnezeu sa faca este sa ne aduca mai aproape de El si sa ne modeleze pentru a ne asemana tot mai mult cu El.
Privind in urma, pot spune despre mine ca eram o persoana care se ingrijora des si aproape din orice. Ce credeti ca a facut Dumnezeu? A inlaturat din calea mea orice lucru mi-ar fi produs ingrijorare. Nicidecum!! Ci mi-a dat incercari, ca sa-mi dezvolte abilitatea de a ma increde in El si de a inceta sa ma mai ingrijorez, Ciudat mod in care lucreaza Dumnezeu, insa a dat roade. Este adevarat ca initial m-am razvratit planului Sau de a ma modela, dar acum ma bucur ca a facut-o. Uneori am momente in care ma las cuprinsa de ingrijorare, insa sunt de scurta durata, pentru ca imi amintesc ca ajutorul meu este Domnul!
De aceea, sa nu uitam niciodata ca Dumnezeu va ingadui sa trecem prin incercari, nu pentru ca ne vrea raul, ci pentru ca ne vrea binele. El vrea tot ce este mai bune pentru noi si ne iubeste mai mult decat realizam. Amintiti-va cel putin, cat de mare Ii este iubirea, daca L-a dat chiar pe Isus pentru noi!
Cateodata suntem atat de preocupati in a ne examina problemele, incat uitam sa ne numaram binecuvantarile..
Privind in urma, pot spune despre mine ca eram o persoana care se ingrijora des si aproape din orice. Ce credeti ca a facut Dumnezeu? A inlaturat din calea mea orice lucru mi-ar fi produs ingrijorare. Nicidecum!! Ci mi-a dat incercari, ca sa-mi dezvolte abilitatea de a ma increde in El si de a inceta sa ma mai ingrijorez, Ciudat mod in care lucreaza Dumnezeu, insa a dat roade. Este adevarat ca initial m-am razvratit planului Sau de a ma modela, dar acum ma bucur ca a facut-o. Uneori am momente in care ma las cuprinsa de ingrijorare, insa sunt de scurta durata, pentru ca imi amintesc ca ajutorul meu este Domnul!
De aceea, sa nu uitam niciodata ca Dumnezeu va ingadui sa trecem prin incercari, nu pentru ca ne vrea raul, ci pentru ca ne vrea binele. El vrea tot ce este mai bune pentru noi si ne iubeste mai mult decat realizam. Amintiti-va cel putin, cat de mare Ii este iubirea, daca L-a dat chiar pe Isus pentru noi!
Cateodata suntem atat de preocupati in a ne examina problemele, incat uitam sa ne numaram binecuvantarile..
vineri, 18 decembrie 2009
You are the Shepherd!
You Are the Shepherd
Chorus
You are the Shepherd, I belong to you
When I walk on rough ground, you will guide me through
You know my name, you know my voice
Before I was born I was your choice
Show me how to follow, Lord keep me close to you
You are the Shepherd, I belong to you
Repeat as soloist
Choir
Open eyes, to see you are the way
Open ears to hear you are the truth
Open hearts to know you are the Lord of life
For every land you hold a special plan
Soloist
Show me how to follow, Lord keep me close to you
You are the shepherd, I belong to you
Choir
Show me how to follow, Lord keep me close to you
You are the Shepherd, I belong to you.
marți, 15 decembrie 2009
Downhere - How Many Kings
Imi place mult cantecul asta: versuri pline de putere si linie melodica frumoasa!
luni, 14 decembrie 2009
Invaluiti de iubire - Portretul barbatului ideal!
Pentru ca sunt foarte pasionata de carti, m-am gandit sa impartasesc si altora margaritarele descoperite in ele. Imi pare rau ca nu am avut blog-ul mai acum cativa ani, dar voi incepe cu cartile care le citesc in prezent.
In aceasta carte am descoperit un portret al barbatului ideal. Si, desi un persoanaj de fictiune, stiu ca mai exista astfel de oameni in lume, intrucat si cartea ,,s-a nascut" din experientele de viata ale lui Janette Oke.
Portretul barbatului ideal - Clark Davis
Romanul acesta m-a impresionat si mi-a sugerat, indirect, cum ar trebui sa fie o familie adevarata, o familie reusita. Desi initial cu multe dificultati, Clark si Marty, au reusit totusi sa construiasca o familie puternica, bazata pe Hristos si pe iubirea dintre ei doi.
Scurta descriere:
Marty si Aaron sunt un cuplu de tineri proaspat casatoriti, care hotorasc sa-si faca un rost intr-o zona frumoasa dar austera din vestul Americii. Dar o tragedie le curma visul, caci sotul lui Marty moare in timp ce cauta unul dintre cai, astfel tanara, care toata viata ei nu facuse altceva decat sa citeasca, este pusa in situatia de a-si lua viata in propriile maini, cu atat mai mult cu cat era deja insarcinata. Pentru ca iarna era aproape si nici o caravana nu se intorcea spre casa decat la primavara, Marty se casatoreste conventional cu un alt vaduv, Clark Davis pentru a infrunta mai usor vitregiile soartei. Astfel, tanara este nevoita sa aiba grija si sa incerce sa se apropie de sufletul fetitei lui Clark, Missie, o fetita cu personalitate si care inca nu poate trece peste moartea mamei ei. Viata ii pune asadar la diferite incercari, vor mai putea oare cei doi gasi din nou dragostea? Se pare ca da! :)
***
In ziua inmormantarii sotului ei, Clem, Clark a venit la Marty si i-a propus ceva benefic pentru amandoi: Marty isi va petrece iarna in casa lui, in schimbul rolului de mama pentru fetita lui, Missie. Intre cei doi a fost o casatorie de interes comun. Totusi, intelegand suferinta prin care trecea ea, Clark a tratat-o cu respect si plin de rabdare. El isi incepea fiecare dimineata citind un pasaj din Biblie si rugaciunea de la fiecare masa era nelipsita. Clark era un om multumitor pentru tot ce primea de la Dumnezeu, bucurii sau incercari si avea o credinta de neclintit in Dumnezeu. El isi trata fiica cu multa dragoste si isi facea mereu timp pentru ea.
Marty, fiind o straina in casa lui, a fost tratata totusi cu multa rabdare si i-a explicat tot ce era necesar sa stie pentru gospodarie. Iar Marty, desi ranita profund de moartea sotului si frustrata permanent de prezenta lui Clark, era o femeie hotarata sa munceasca si sa nu fie intretinuta pe gratis; era si extrem de harnica. Clark o lauda pentru felul in care gatea si se ruga mereu pentru ea, sotia lui. El era un om responsabil, muncea foarte multca sa asigure familiei un trai cat mai bun si stia cum sa cheltuiasca banii intr-un mod cat mai intelept si util. Clark intotdeauna isi anunta sotia cat va lipsi de acasa si unde se duce si, foarte important, nu lua decizii fara sa se consulte cu ea in prealabil. Oricat de mare ar fi fost o greseala, niciodata nu se enerva, nici nu o mustra; dadea dovada de un calm incredibil. Si Marty incerca sa fie o mama cat mai buna pentru Missie si o gospodina adevarata.
Clark era grijuliu cu familia lui. Era un vecin excelent si un ajutor de nadejde in orice situatie. I-a cumparat lui Marty tot ce avea nevoie pentru ingrijirea personala si materiale pentru haine. I-a cumparat, de asemenea, si ce stia ca isi dorea: ace de cusut, de crosetat, lana si alte ustensile de croitorie; mai tarziu i-a daruit chiar si o masina de cusut, sa-i vina mai usor in a face haine pentru ea si fetita.
Intotdeauna respecta Ziua Domnului. Era o zi speciala pentru el si Dumnezeu.
Marty ii facea hainute lui Missie si, cu ochii lui blanzi, Clark ii multumea. Cand Clark a observat ca Marty era insarcinata cu copilul fostului sot, ea s-ar fi asteptat la o altfel de reactie din partea lui, insa el i-a spus ca se bucura ca are un bebelus, care sa-i pastreze vie amintirea lui. Cand ceilalti credeau ca ar fi copilul lui, Clark a avut grija sa le spuna adevarul, ca Marty sa fie fericita. Era extrem de atent si grijuliu. Iar Marty .. era impresionata. Si cum sa nu fii impresionata de un astfel de om? Clark facea intotdeauna ce trebuia, chiar daca il durea. EL intotdeauna o ajuta, mai ales in perioada de sarcina, cand stia ca ei ii vine mai dificil. Cand era mandru de ea, nu ezita sa i-o spuna. El a vrut sa-i faca o surpriza lui Marty si se ducea mereu in oras sa stranga semnaturi, pentru a aduce un doctor in orasul lor, caci bebelusul urma sa se nasca in curand. Cand bebelusul a venit pe lume, Clark a mers sa se roage.
Ma, o vecina foarte draga lui Marty i-a spus: ,, Vezi tu, Marty, uneori dragostea vine treptat, pe nesimtite, fara sa trambiteze cuvinte marete sau sa fluture steaguri stralucitoare. Nici nu-ti dai seama cum creste si creste si devine tot mai puternica pe cand .. nu stiu. Dintr-o data te ia prin surprindere si te gandesti: oare de cand ma simt asa si de ce n-am observat mai devreme? "
Fara sa-si dea seama, Marty incepea sa-l iubeasca pe Clark si experimenta exact ce ii spunea Ma. S-a intamplat ca micutul Clare era cat pe ce sa moara pentru ca s-a inecat cu un nasture, dar doctorul adus de Clark in oras, i-a salvat viata.
Clark spunea: ,, Viata e ca un rau. Trece prin multe. Il umplu frunzele, animalele il murdaresc, inundatiile de primavara il umplu cu noroi. Soarele stralucitor il face ca sticla unei oglinzi. Ploaia torentiala il face sa creasca, dar totusi sa misca mai departe, neschimbator, acelasi rau, in ciuda a ceea ce i se intampla. Isi face loc printre frunze, se curata de mizerie, apele noroioase devin curate din nou. Accepta bataia soarelui si ploile, caci ii dau viata si forta, dar s-ar fi putut descurca si fara ele. Asa este viata. Vin vremuri grele, dar viata merge inainte, eliberandu-se treptat de povara. Vin si vremuri mai bune; poate ca ne-am descurca si fara ele, dar Domnul stie ca avem nevoie de ele pentru a capata valoare, pentru a ne face mai puternici, pentru a ne ajuta sa reflectam stralucirea soarelui. Cred ca trebuie sa acceptam si binele si raul cat traim si sa facem tot ce putem pentru ca raul sa ne afecteze tot mai putin cu putinta. In ce priveste binele, sa-l ajutam sa creasca, sa dam importanta tuturor lucrurilor bune. "
Concluzia: ,, Ce-i putea spune acestui barbat care statea in fata ei? Acest barbat care a mangaiat-o in durere, a fost alaturi de ea in bucurie, i-a dat putere cand propria ei putere era pe sfarsite, i-a impartasit credinta lui si a condus-o spre Dumnezeul lui. Cum a aparut acest miracol al dragostei? Nu stia. O invaluise fara sa-si dea seama .. pe nesimtite. "
Acest barbat a reusit sa-i castige dragostea, actionand cu rabdare si avand o relatie stransa cu Dumnezeu. Vreau sa cred ca inca mai exista astfel de oameni pe pamant, crestini autentici, care sunt un model pentru ceilalti. Eu una am invatat ceva lectii importante din cartea asta, asa ca v-o recomand cu toata caldura!
In aceasta carte am descoperit un portret al barbatului ideal. Si, desi un persoanaj de fictiune, stiu ca mai exista astfel de oameni in lume, intrucat si cartea ,,s-a nascut" din experientele de viata ale lui Janette Oke.
Portretul barbatului ideal - Clark Davis
Romanul acesta m-a impresionat si mi-a sugerat, indirect, cum ar trebui sa fie o familie adevarata, o familie reusita. Desi initial cu multe dificultati, Clark si Marty, au reusit totusi sa construiasca o familie puternica, bazata pe Hristos si pe iubirea dintre ei doi.
Scurta descriere:
Marty si Aaron sunt un cuplu de tineri proaspat casatoriti, care hotorasc sa-si faca un rost intr-o zona frumoasa dar austera din vestul Americii. Dar o tragedie le curma visul, caci sotul lui Marty moare in timp ce cauta unul dintre cai, astfel tanara, care toata viata ei nu facuse altceva decat sa citeasca, este pusa in situatia de a-si lua viata in propriile maini, cu atat mai mult cu cat era deja insarcinata. Pentru ca iarna era aproape si nici o caravana nu se intorcea spre casa decat la primavara, Marty se casatoreste conventional cu un alt vaduv, Clark Davis pentru a infrunta mai usor vitregiile soartei. Astfel, tanara este nevoita sa aiba grija si sa incerce sa se apropie de sufletul fetitei lui Clark, Missie, o fetita cu personalitate si care inca nu poate trece peste moartea mamei ei. Viata ii pune asadar la diferite incercari, vor mai putea oare cei doi gasi din nou dragostea? Se pare ca da! :)
***
In ziua inmormantarii sotului ei, Clem, Clark a venit la Marty si i-a propus ceva benefic pentru amandoi: Marty isi va petrece iarna in casa lui, in schimbul rolului de mama pentru fetita lui, Missie. Intre cei doi a fost o casatorie de interes comun. Totusi, intelegand suferinta prin care trecea ea, Clark a tratat-o cu respect si plin de rabdare. El isi incepea fiecare dimineata citind un pasaj din Biblie si rugaciunea de la fiecare masa era nelipsita. Clark era un om multumitor pentru tot ce primea de la Dumnezeu, bucurii sau incercari si avea o credinta de neclintit in Dumnezeu. El isi trata fiica cu multa dragoste si isi facea mereu timp pentru ea.
Marty, fiind o straina in casa lui, a fost tratata totusi cu multa rabdare si i-a explicat tot ce era necesar sa stie pentru gospodarie. Iar Marty, desi ranita profund de moartea sotului si frustrata permanent de prezenta lui Clark, era o femeie hotarata sa munceasca si sa nu fie intretinuta pe gratis; era si extrem de harnica. Clark o lauda pentru felul in care gatea si se ruga mereu pentru ea, sotia lui. El era un om responsabil, muncea foarte multca sa asigure familiei un trai cat mai bun si stia cum sa cheltuiasca banii intr-un mod cat mai intelept si util. Clark intotdeauna isi anunta sotia cat va lipsi de acasa si unde se duce si, foarte important, nu lua decizii fara sa se consulte cu ea in prealabil. Oricat de mare ar fi fost o greseala, niciodata nu se enerva, nici nu o mustra; dadea dovada de un calm incredibil. Si Marty incerca sa fie o mama cat mai buna pentru Missie si o gospodina adevarata.
Clark era grijuliu cu familia lui. Era un vecin excelent si un ajutor de nadejde in orice situatie. I-a cumparat lui Marty tot ce avea nevoie pentru ingrijirea personala si materiale pentru haine. I-a cumparat, de asemenea, si ce stia ca isi dorea: ace de cusut, de crosetat, lana si alte ustensile de croitorie; mai tarziu i-a daruit chiar si o masina de cusut, sa-i vina mai usor in a face haine pentru ea si fetita.
Intotdeauna respecta Ziua Domnului. Era o zi speciala pentru el si Dumnezeu.
Marty ii facea hainute lui Missie si, cu ochii lui blanzi, Clark ii multumea. Cand Clark a observat ca Marty era insarcinata cu copilul fostului sot, ea s-ar fi asteptat la o altfel de reactie din partea lui, insa el i-a spus ca se bucura ca are un bebelus, care sa-i pastreze vie amintirea lui. Cand ceilalti credeau ca ar fi copilul lui, Clark a avut grija sa le spuna adevarul, ca Marty sa fie fericita. Era extrem de atent si grijuliu. Iar Marty .. era impresionata. Si cum sa nu fii impresionata de un astfel de om? Clark facea intotdeauna ce trebuia, chiar daca il durea. EL intotdeauna o ajuta, mai ales in perioada de sarcina, cand stia ca ei ii vine mai dificil. Cand era mandru de ea, nu ezita sa i-o spuna. El a vrut sa-i faca o surpriza lui Marty si se ducea mereu in oras sa stranga semnaturi, pentru a aduce un doctor in orasul lor, caci bebelusul urma sa se nasca in curand. Cand bebelusul a venit pe lume, Clark a mers sa se roage.
Ma, o vecina foarte draga lui Marty i-a spus: ,, Vezi tu, Marty, uneori dragostea vine treptat, pe nesimtite, fara sa trambiteze cuvinte marete sau sa fluture steaguri stralucitoare. Nici nu-ti dai seama cum creste si creste si devine tot mai puternica pe cand .. nu stiu. Dintr-o data te ia prin surprindere si te gandesti: oare de cand ma simt asa si de ce n-am observat mai devreme? "
Fara sa-si dea seama, Marty incepea sa-l iubeasca pe Clark si experimenta exact ce ii spunea Ma. S-a intamplat ca micutul Clare era cat pe ce sa moara pentru ca s-a inecat cu un nasture, dar doctorul adus de Clark in oras, i-a salvat viata.
Clark spunea: ,, Viata e ca un rau. Trece prin multe. Il umplu frunzele, animalele il murdaresc, inundatiile de primavara il umplu cu noroi. Soarele stralucitor il face ca sticla unei oglinzi. Ploaia torentiala il face sa creasca, dar totusi sa misca mai departe, neschimbator, acelasi rau, in ciuda a ceea ce i se intampla. Isi face loc printre frunze, se curata de mizerie, apele noroioase devin curate din nou. Accepta bataia soarelui si ploile, caci ii dau viata si forta, dar s-ar fi putut descurca si fara ele. Asa este viata. Vin vremuri grele, dar viata merge inainte, eliberandu-se treptat de povara. Vin si vremuri mai bune; poate ca ne-am descurca si fara ele, dar Domnul stie ca avem nevoie de ele pentru a capata valoare, pentru a ne face mai puternici, pentru a ne ajuta sa reflectam stralucirea soarelui. Cred ca trebuie sa acceptam si binele si raul cat traim si sa facem tot ce putem pentru ca raul sa ne afecteze tot mai putin cu putinta. In ce priveste binele, sa-l ajutam sa creasca, sa dam importanta tuturor lucrurilor bune. "
Concluzia: ,, Ce-i putea spune acestui barbat care statea in fata ei? Acest barbat care a mangaiat-o in durere, a fost alaturi de ea in bucurie, i-a dat putere cand propria ei putere era pe sfarsite, i-a impartasit credinta lui si a condus-o spre Dumnezeul lui. Cum a aparut acest miracol al dragostei? Nu stia. O invaluise fara sa-si dea seama .. pe nesimtite. "
Acest barbat a reusit sa-i castige dragostea, actionand cu rabdare si avand o relatie stransa cu Dumnezeu. Vreau sa cred ca inca mai exista astfel de oameni pe pamant, crestini autentici, care sunt un model pentru ceilalti. Eu una am invatat ceva lectii importante din cartea asta, asa ca v-o recomand cu toata caldura!
Copiii - o mare binecuvantare pentru lumea noastra!
Recent am primit un e-mail de la o prietena cu unele din pozele de mai sus. Privindu-le, mi-am adus aminte ce binecuvantari ne trimite Dumnezeu prin copii. EL ne-a dat multe cadouri ca sa avem o viata cat mai frumoasa si copiii repezinta un astfel de cadou. Asa cum spunea si Mario Puzo, ,,cea mai mare bogatie din lumea aceasta sunt copiii,mai mare decat toti banii din lume si toata puterea de pe pamant!"
Ei sunt cei ce ne dau lectii importante de viata, daca suntem suficienti de atenti ca sa le descoperim. Una din ele a descoperit-o si La Bruyere care spunea in felul urmator: ,,Copiii nu au nici trecut nici viitor şi – ceea ce nu ni se întămplă nouă- ei se bucură de prezent. "
Un copil se naste cu nevoia de a fi iubit si nu trece niciodata peste ea! Copiii au nevoie de iubire din partea noastra, sa nu uitam asta niciodata si sa ne bucuram mereu de prezenta lor in familiile noastre!
Ei sunt cei ce ne dau lectii importante de viata, daca suntem suficienti de atenti ca sa le descoperim. Una din ele a descoperit-o si La Bruyere care spunea in felul urmator: ,,Copiii nu au nici trecut nici viitor şi – ceea ce nu ni se întămplă nouă- ei se bucură de prezent. "
Un copil se naste cu nevoia de a fi iubit si nu trece niciodata peste ea! Copiii au nevoie de iubire din partea noastra, sa nu uitam asta niciodata si sa ne bucuram mereu de prezenta lor in familiile noastre!
duminică, 13 decembrie 2009
Nick Vujicic - o marturie impresionanta
Nick Vujicic este un tanar de 26 ani, nascut fara maini si picioare. Vujicic este considerat un model pentru cei cu un handicap fizic si nu numai. Mărturia lui a fost urmărită în 17 ţări ale lumi pe care Nick le-a vizitat, împărtăşind experienţa lui unui auditor format din două milioane de persoane. In prezent, tine predici si discursuri motivationale peste tot in lume! Ma fascineaza credinta lui si puterea de a lupta! Cu adevarat, o marturie care m-a facut sa-mi fie rusine de mine si sa caut sa fiu mai aproape de Dumnezeu.
"Eu mă declar mulţumit dacă măcar o singură persoană dintre cei care m-au ascultat a primit mântuirea", a spus Nick. "Am 25 de ani şi sunt recunoscător Domnului că pot să împărtăşesc tuturor ce a pus în inima mea. Părinţii mei au fost şocaţi câteva luni după naşterea mea. La şase ani, am învăţat să înot. Vă spun toate acestea pentru că trebuie să ştim să-i mulţumim lui Dumnezeu şi pentru ceea ce avem, şi pentru ceea ce nu avem. Nu vă ascund faptul că, la un moment dat, am ajuns pe marginea prăpastiei. Îmi trecea prin gând să renunţ. Mă gândeam că nu voi putea niciodată să îmi îmbrăţişez soţia decât cu inima, că nu voi putea ţine la piept propriii mei copii, că Dumnezeu nu îmi va da două mâini şi două picioare şi, cu toate astea, nu am renunţat. Am ştiut că Dumnezeu nu mă lasă. Că Dumnezeu are un plan cu fiecare dintre noi. Singura speranţă este credinţa în Dumnezeu. El mi-a dat aripi. Eu acum planez pe aripile Duhului Sfânt. Sunt ambasadorul lui Isus Hristos. Ştiu că El mi-a schimbat inima şi dacă ne încredem în El, Dumnezeu ne scoate biruitori din toate. Acuma ştiu care este cea mai mare dorinţă a mea: să se împlinească dorinţa lui Dumnezeu în viaţa mea. Aş vrea să fiţi încredinţaţi că nimic nu este posibil fără Dumnezeu. El ne dă puterea. Amin"
De el am auzit de mult timp, acum cativa ani, cand am primit un DVD cu el, insa acum ca am blog-ul acesta m-am gandit sa pun si aici inregistrarea marturiei lui. Se merita sa acordati 40 min din timpul vostru pentru a vedea un adevarat exemplu de viata!
Partea 1:
Partea 2:
Partea 3:
Partea 4:
Partea 5:
"Eu mă declar mulţumit dacă măcar o singură persoană dintre cei care m-au ascultat a primit mântuirea", a spus Nick. "Am 25 de ani şi sunt recunoscător Domnului că pot să împărtăşesc tuturor ce a pus în inima mea. Părinţii mei au fost şocaţi câteva luni după naşterea mea. La şase ani, am învăţat să înot. Vă spun toate acestea pentru că trebuie să ştim să-i mulţumim lui Dumnezeu şi pentru ceea ce avem, şi pentru ceea ce nu avem. Nu vă ascund faptul că, la un moment dat, am ajuns pe marginea prăpastiei. Îmi trecea prin gând să renunţ. Mă gândeam că nu voi putea niciodată să îmi îmbrăţişez soţia decât cu inima, că nu voi putea ţine la piept propriii mei copii, că Dumnezeu nu îmi va da două mâini şi două picioare şi, cu toate astea, nu am renunţat. Am ştiut că Dumnezeu nu mă lasă. Că Dumnezeu are un plan cu fiecare dintre noi. Singura speranţă este credinţa în Dumnezeu. El mi-a dat aripi. Eu acum planez pe aripile Duhului Sfânt. Sunt ambasadorul lui Isus Hristos. Ştiu că El mi-a schimbat inima şi dacă ne încredem în El, Dumnezeu ne scoate biruitori din toate. Acuma ştiu care este cea mai mare dorinţă a mea: să se împlinească dorinţa lui Dumnezeu în viaţa mea. Aş vrea să fiţi încredinţaţi că nimic nu este posibil fără Dumnezeu. El ne dă puterea. Amin"
De el am auzit de mult timp, acum cativa ani, cand am primit un DVD cu el, insa acum ca am blog-ul acesta m-am gandit sa pun si aici inregistrarea marturiei lui. Se merita sa acordati 40 min din timpul vostru pentru a vedea un adevarat exemplu de viata!
Partea 1:
Partea 2:
Partea 3:
Partea 4:
Partea 5:
vineri, 11 decembrie 2009
2012 - un alt film despre sfarsitul lumii ..
2012 - Cum spuneam si in titlu, un alt film despre sfarsitul lumii.. Am auzit atatea impresii despre filmul asta, incat m-am hotarat sa vad despre ce este vorba! Acum, dupa ce l-am vazut, mi-am dat seama ca nu prea seamana cu realitatea despre adevaratul sfarsit al lumii. Am inceput sa ma intreb care ar fi motivul acestor filme si cred ca lumea este curioasa sa afle detalii despre acest subiect. De ce? Pentru ca oamenii sunt atat de legati de lumea si de viata de aici, incat vor sa fie ,,pregatiti" sa infrunte acel ceva care va distruge pamantul si, odata cu el, si existenta lor. Multi nu stiu sau nu vor sa stie, ca exista viata dupa moarte si ca aceste lucruri oricum trebuie sa se intample.
Pentru ca am observat ca multi au inceput sa creada ca filmul 2012 seamana cu ce se va intampla in viitor, m-am hotarat sa discut aici ceva diferente intre realitatea acestui eveniment(sfarsitul lumii) si cum isi imagineaza oamenii ca va fi. Este adevarat ca 2012 este un film, menit sa aduca profit, insa el reflecta, de asemenea, si perceptia omenirii despre acest subiect.
In primul rand, ce mi-a ,,sarit in ochi" este ca oamenii cred ca se pot impotrivi sfarsitului lumii. Adevarul este ca, atunci cand sfarsitul va veni, nimeni nu va putea face nimic ca sa poata scapa. Niciun submarin ( in cazul filmului ), nicio nava spatiala, nici nimic altceva nu va scapa omenirea de acest sfarsit. Este gresit sa induci oamenii in eroare si sa-i faci sa creada, ca indiferent ce va fi, pana la urma va fi un happy end pentru planeta si omenire. Adevarul este ca ,, Ziua Domnului însă va veni ca un hoţ. În ziua aceea, cerurile vor trece cu trosnet, trupurile cereşti se vor topi de mare căldură, şi pământul, cu tot ce este pe el, va arde." ( 2 Petru 3:10 )
In al doilea rand, in versetul de mai sus observam un al doilea aspect: ca ziua Domnului va veni ca un hot, nu vor cunoaste cu 2 ani inainte ( in cazul filmului ) ce se va intampla.
In al treilea rand, in film, desi initial erau si cutremure si foc, la sfarsit lumea a fost ingropata sub ape, iar Dumnezeu, dupa potopul lui Noe, a spus clar nu va mai pierde omenirea prin apa. Sfarsitul a tot ce exista va fi prin foc. Singurul element cat de cat asemanator cu situatia reala, a fost disperarea oamenilor si distrugerile masive ale planetei.
Sfarsitul lumii este un subiect atat de complex incat nu pot discuta despre el in cateva randuri. Ce am incercat sa fac a fost sa compar cateva idei, pe care le-am observat in film, cu situatia reala care va fi atunci. Sfarsitul lumii este aproape cu totul diferit fata de ceea ce ni se prezinta in filme, asa ca daca vreti sa aflati ce se va intampla cu adevarat, cititi Biblia, nu vizionati filme. Daca vreti sa va incurajati sufletul temator cu sperante false in loc de adevar, atunci puteti viziona orice film despre sfarsitul lumii. Sunt sigura ca vor fi multe de acum incolo, mai ales ca ne apropiem cu pasi, destul de repezi, fata de acest eveniment.
Dumnezeu Si-a dat Fiul sa moara pentru noi! Ne-a oferit in dar iertarea! Cea mai buna pregatire, este sa acceptam darul Lui, sa credem in Isus Hristos si sa il acceptam ca Domn si Mantuitor in viata noastra!
,,Deci, fiindcă toate aceste lucruri au să se strice, ce fel de oameni ar trebui să fiţi voi, printr-o purtare sfântă şi evlavioasă, aşteptând şi grăbind venirea zilei lui Dumnezeu, în care cerurile aprinse vor pieri, şi trupurile cereşti se vor topi de căldura focului? Dar noi, după făgăduinţa Lui, aşteptăm ceruri noi şi un pământ nou, în care va locui neprihănirea." 2 Petru 3:11-13
Pentru ca am observat ca multi au inceput sa creada ca filmul 2012 seamana cu ce se va intampla in viitor, m-am hotarat sa discut aici ceva diferente intre realitatea acestui eveniment(sfarsitul lumii) si cum isi imagineaza oamenii ca va fi. Este adevarat ca 2012 este un film, menit sa aduca profit, insa el reflecta, de asemenea, si perceptia omenirii despre acest subiect.
In primul rand, ce mi-a ,,sarit in ochi" este ca oamenii cred ca se pot impotrivi sfarsitului lumii. Adevarul este ca, atunci cand sfarsitul va veni, nimeni nu va putea face nimic ca sa poata scapa. Niciun submarin ( in cazul filmului ), nicio nava spatiala, nici nimic altceva nu va scapa omenirea de acest sfarsit. Este gresit sa induci oamenii in eroare si sa-i faci sa creada, ca indiferent ce va fi, pana la urma va fi un happy end pentru planeta si omenire. Adevarul este ca ,, Ziua Domnului însă va veni ca un hoţ. În ziua aceea, cerurile vor trece cu trosnet, trupurile cereşti se vor topi de mare căldură, şi pământul, cu tot ce este pe el, va arde." ( 2 Petru 3:10 )
In al doilea rand, in versetul de mai sus observam un al doilea aspect: ca ziua Domnului va veni ca un hot, nu vor cunoaste cu 2 ani inainte ( in cazul filmului ) ce se va intampla.
In al treilea rand, in film, desi initial erau si cutremure si foc, la sfarsit lumea a fost ingropata sub ape, iar Dumnezeu, dupa potopul lui Noe, a spus clar nu va mai pierde omenirea prin apa. Sfarsitul a tot ce exista va fi prin foc. Singurul element cat de cat asemanator cu situatia reala, a fost disperarea oamenilor si distrugerile masive ale planetei.
Sfarsitul lumii este un subiect atat de complex incat nu pot discuta despre el in cateva randuri. Ce am incercat sa fac a fost sa compar cateva idei, pe care le-am observat in film, cu situatia reala care va fi atunci. Sfarsitul lumii este aproape cu totul diferit fata de ceea ce ni se prezinta in filme, asa ca daca vreti sa aflati ce se va intampla cu adevarat, cititi Biblia, nu vizionati filme. Daca vreti sa va incurajati sufletul temator cu sperante false in loc de adevar, atunci puteti viziona orice film despre sfarsitul lumii. Sunt sigura ca vor fi multe de acum incolo, mai ales ca ne apropiem cu pasi, destul de repezi, fata de acest eveniment.
Dumnezeu Si-a dat Fiul sa moara pentru noi! Ne-a oferit in dar iertarea! Cea mai buna pregatire, este sa acceptam darul Lui, sa credem in Isus Hristos si sa il acceptam ca Domn si Mantuitor in viata noastra!
,,Deci, fiindcă toate aceste lucruri au să se strice, ce fel de oameni ar trebui să fiţi voi, printr-o purtare sfântă şi evlavioasă, aşteptând şi grăbind venirea zilei lui Dumnezeu, în care cerurile aprinse vor pieri, şi trupurile cereşti se vor topi de căldura focului? Dar noi, după făgăduinţa Lui, aşteptăm ceruri noi şi un pământ nou, în care va locui neprihănirea." 2 Petru 3:11-13
miercuri, 9 decembrie 2009
Intelegem noi ce Dumnezeu mare avem?
Atata timp cat Dumnezeu este Dumnezeu, El nu poate privi cu indiferenta cum creatia Sa este distrusa si voia Lui sfanta calcata in picioare. Cand Il dam la o parte pe Dumnezeu pierdem ceva mai mult decat niste vitralii. Ne pierdem standardul, scopul si inchinarea.
Nu trupul nostru ne face speciali, ci semnatura lui Dumnezeu pe viata noastra. Suntem opera Lui de arta! Suntem creati dupa chipul Lui, pentru a face fapte bune. Suntem semnificativi nu din pricina a ceea ce facem, ci din pricina Celui caruia Ii apartinem.
Este de datoria noastra sa uram pacatul, dar e de datoria lui Dumnezeu sa se ocupe de pacatos. Dumnezeu ne-a poruncit sa uram raul, dar niciodata nu ne-a poruncit sa-l uram pe raufacator. Cugeta la ce a realizat Dumnezeu. El nu ne scuza pacatul si nici nu Isi compromite standardul; nu ne ignora razvratirea si nici nu Isi reduce pretentiile. In loc sa ne treaca pacatul cu vederea, El si-L asuma si, de necrezut, Se condamna pe Sine. Sfiintenia lui Dumnezeu este onorata, pacatul nostru este pedepsit, iar noi suntem rascumparati. Dumnezeu face ceea ce noi nu putem face, pentru ca noi sa putem fi ceea ce nu indraznim sa visam: desavarsiti inaintea lui Dumnezeu!
Nu imi admintesc din ce loc am notat aceste ganduri.. probabil dintr-o carte si chiar sunt surprinsa ca nu am notat si de unde.. insa sunt ganduri pe care am vrut sa le impartasesc cu voi! Avem intr-adevar un Dumnezeu minunat, care lucreaza in chip desavarsit! Binecuvantat sa fie Numele Lui!
Nu trupul nostru ne face speciali, ci semnatura lui Dumnezeu pe viata noastra. Suntem opera Lui de arta! Suntem creati dupa chipul Lui, pentru a face fapte bune. Suntem semnificativi nu din pricina a ceea ce facem, ci din pricina Celui caruia Ii apartinem.
Este de datoria noastra sa uram pacatul, dar e de datoria lui Dumnezeu sa se ocupe de pacatos. Dumnezeu ne-a poruncit sa uram raul, dar niciodata nu ne-a poruncit sa-l uram pe raufacator. Cugeta la ce a realizat Dumnezeu. El nu ne scuza pacatul si nici nu Isi compromite standardul; nu ne ignora razvratirea si nici nu Isi reduce pretentiile. In loc sa ne treaca pacatul cu vederea, El si-L asuma si, de necrezut, Se condamna pe Sine. Sfiintenia lui Dumnezeu este onorata, pacatul nostru este pedepsit, iar noi suntem rascumparati. Dumnezeu face ceea ce noi nu putem face, pentru ca noi sa putem fi ceea ce nu indraznim sa visam: desavarsiti inaintea lui Dumnezeu!
Nu imi admintesc din ce loc am notat aceste ganduri.. probabil dintr-o carte si chiar sunt surprinsa ca nu am notat si de unde.. insa sunt ganduri pe care am vrut sa le impartasesc cu voi! Avem intr-adevar un Dumnezeu minunat, care lucreaza in chip desavarsit! Binecuvantat sa fie Numele Lui!
luni, 7 decembrie 2009
O printesa adevarata, fiica de Rege!
Dacă şi tu te simţi ca şi cenuşăreasa, dacă nu îţi găseşti sensul dacă nu eşti împlinită, dacă te găndeşti că nimic bun nu ţi se poate întâmpla, mergi înaintea lui Dumnezeu aşa cum cenuşăreasa din poveste a mers la acel banchet, cu aşteptări mari, pregătită pentru a se transforma! Predă-ţi viaţa încă odată înaintea Lui, pune sorţul vieţii tale în mâna Lui, şi El îl va îndrepta spre această moştenire făgăduită care te transformă într-o prinţesă.
Cineva spunea aceste cuvinte cu care ai putea să te identifici şi tu: „orice s-ar întâmpla, un singur lucru nu se poate schimba; dacă am ajuns o prinţesă în cârpe şi zdremţe, pot fi o prinţesă în interior. Ar fi mai uşor dacă aş fi înveşmântată în straie de aur, dar este o victorie încă şi mai mare să fiu prinţesă tot timpul fără ca nimeni s-o ştie.”
Ce mai rămâne de facut? Să te comporţi ca o prinţesă adevărată!
~ Anka ~
Cineva spunea aceste cuvinte cu care ai putea să te identifici şi tu: „orice s-ar întâmpla, un singur lucru nu se poate schimba; dacă am ajuns o prinţesă în cârpe şi zdremţe, pot fi o prinţesă în interior. Ar fi mai uşor dacă aş fi înveşmântată în straie de aur, dar este o victorie încă şi mai mare să fiu prinţesă tot timpul fără ca nimeni s-o ştie.”
Ce mai rămâne de facut? Să te comporţi ca o prinţesă adevărată!
~ Anka ~
vineri, 4 decembrie 2009
,, Ai mare pret in ochii Mei .. "
Un tanar s-a dus la un batran intelept pentru al ajuta cu un sfat.
- Inteleptule, am venit la tine pentru ca ma simt atat de mic, de neinsemnat, nimeni nu da doi bani pe mine si ma simt ca nu mai am forta sa fac ceva bun. Ajuta-ma, invata-ma cum sa fac sa fiu mai bun? Cum sa le schimb oamenilor parerea despre mine?
Fara ca macar sa se uite la el, batranul ii spuse:
- Imi pare rau, baiete, nu te pot ajuta, acum am de rezolvat o chestiune personala. Pate dupa accea.
Apoi dupa o mica pauza, adauga:
- Daca insa mai putea ajuta tu pe mine, atunci poate ca as rezolva problema mea mai repede si as putea sa ma ocup si de tine.
- As fi incantat sa va ajut, baigui tanarul cam cu jumatate de gura, simtind ca iarasi e neluat in seama si amanat.
- Bine, incuviinta batranul invatat. Isi scoase din degetul mic un inel si-l intinse baiatului adaugand:
- Ia calul pe care-l gasesti afara si du-te degraba la targ. Trebuie sa vand inelul acesta pentru ca am de platit o datorie. E nevoie insa ca tu sa iei pe el cat se va putea de multi bani, dar ai grija ca sub nici in ruptul capului sa nu-l dai pe putin de un banut de aur. Pleaca si vino cu banii cat mai repede.
Tanarul lua inelul,incaleca si pleca.
Odata ajuns in targ incepu sa arate inelul in stanga si-n dreapta. Cu totii manifestau interes pentru mica bijuterie, pana cand le spunea cat cere pe ea. Doar ce apuca sa le zica de banutul de aur unii radeau, altii se incruntau sau ii intorceau imediat spatele. Un mosneag i-a explicat cat de scump este un ban de aur si ca nu se poate sa obtina un asemenea pret pe inel. Altcineva s-a oferit sa-i dea doi bani, unul de argint si unul de cupru, dar tanarul stia ca nu poate vinde inelul pe mai putin de un banut de aur, asa ca refuza oferta.
Dupa ce batu targul in lung si-n lat rapus nu atat de oboseala cat mai acel de nereusita, lua calul si se intoarse la batranul intelept.
Flacaul si-ar fi dorit sa aiba el o moneda de aur pe care s-o poata da in schimbul inelului, ca sa-l poata scapa pe invatat de griji si astfel, acesta sa se poata ocupa si de el. Intra cu capul plecat.
- Imi pare rau, incepu el, dar n-am reusit sa fac ceea ce mi-ati cerut. De-abia daca as fi putut lua doi sau trei banuti de argint pe inel, dar nu cred sa pot pacali pe cineva cu privire la adevarata valoare a inelului.
- Nici nu-ti imaginezi cat adevar au vorbele tale, tinere prieten! spuse zambitor inteleptul. Ar fi trbuit ca mai intai sa cunoastem adevarata valoare a inelului. Incaleca si alearga la bijutier. Nimeni altul n-ar putea spune mai bine cat face.
Spune-i ca ai vrea sa vinzi inelul si intreaba-l cat ti-ar da pe el. Dar, oricat ti-ar oferi, nu-l vinde. Intoarcete cu inelul! Flacaul incaleca si pleaca in goana.
Bijutierul examina atent micul inel, il privi atent prin lentila prinsa cu ochiul, il rasuci si apoi zise:
- Spune-i invatatorului ca daca ar vrea sa-l vanda acum, nu-i pot oferi dacat 58 de bani de aur pentru acest inel.
- Cuuum? 58 de bani de aur? exclama naucit tanarul.
- Da, raspunse bijutierul. Stiu ca-n alte vremuri ar merita 70, dar daca vrea sa-l vanda degraba, nu-i pot oferi decat 58. Tanarul multumi si se intoarse degraba la invatat, povestindu-i pe nerasuflate cele intemplate.
- Ia loc te rog ii spuse acesta dupa ce-l asculta.
Tu esti asemenea acestui inel, o bijuterie valoroasa si unica. Si, ca si in cazul lui, doar un expert poate spune cat de mare este valoarea ta.
Spunand acestea, lua inelul si si-l puse din nou pe degetul mic.
- CU TOTII SUNTEM ASEMENEA LUI, VALOROSI SI UNICI, PERINDANDU-NE PRIN TARGURILE VIETII SI ASTEPTAND CA MULTI OAMENI CARE NU SE PRICEP SA NE EVALUEZE.
AMINTITI-VA MEREU CAT DE MARE ESTE VALOAREA VOASTRA!!
(Din pacate autorul acestei frumoasa povestioara nu este cunoscut)
- Inteleptule, am venit la tine pentru ca ma simt atat de mic, de neinsemnat, nimeni nu da doi bani pe mine si ma simt ca nu mai am forta sa fac ceva bun. Ajuta-ma, invata-ma cum sa fac sa fiu mai bun? Cum sa le schimb oamenilor parerea despre mine?
Fara ca macar sa se uite la el, batranul ii spuse:
- Imi pare rau, baiete, nu te pot ajuta, acum am de rezolvat o chestiune personala. Pate dupa accea.
Apoi dupa o mica pauza, adauga:
- Daca insa mai putea ajuta tu pe mine, atunci poate ca as rezolva problema mea mai repede si as putea sa ma ocup si de tine.
- As fi incantat sa va ajut, baigui tanarul cam cu jumatate de gura, simtind ca iarasi e neluat in seama si amanat.
- Bine, incuviinta batranul invatat. Isi scoase din degetul mic un inel si-l intinse baiatului adaugand:
- Ia calul pe care-l gasesti afara si du-te degraba la targ. Trebuie sa vand inelul acesta pentru ca am de platit o datorie. E nevoie insa ca tu sa iei pe el cat se va putea de multi bani, dar ai grija ca sub nici in ruptul capului sa nu-l dai pe putin de un banut de aur. Pleaca si vino cu banii cat mai repede.
Tanarul lua inelul,incaleca si pleca.
Odata ajuns in targ incepu sa arate inelul in stanga si-n dreapta. Cu totii manifestau interes pentru mica bijuterie, pana cand le spunea cat cere pe ea. Doar ce apuca sa le zica de banutul de aur unii radeau, altii se incruntau sau ii intorceau imediat spatele. Un mosneag i-a explicat cat de scump este un ban de aur si ca nu se poate sa obtina un asemenea pret pe inel. Altcineva s-a oferit sa-i dea doi bani, unul de argint si unul de cupru, dar tanarul stia ca nu poate vinde inelul pe mai putin de un banut de aur, asa ca refuza oferta.
Dupa ce batu targul in lung si-n lat rapus nu atat de oboseala cat mai acel de nereusita, lua calul si se intoarse la batranul intelept.
Flacaul si-ar fi dorit sa aiba el o moneda de aur pe care s-o poata da in schimbul inelului, ca sa-l poata scapa pe invatat de griji si astfel, acesta sa se poata ocupa si de el. Intra cu capul plecat.
- Imi pare rau, incepu el, dar n-am reusit sa fac ceea ce mi-ati cerut. De-abia daca as fi putut lua doi sau trei banuti de argint pe inel, dar nu cred sa pot pacali pe cineva cu privire la adevarata valoare a inelului.
- Nici nu-ti imaginezi cat adevar au vorbele tale, tinere prieten! spuse zambitor inteleptul. Ar fi trbuit ca mai intai sa cunoastem adevarata valoare a inelului. Incaleca si alearga la bijutier. Nimeni altul n-ar putea spune mai bine cat face.
Spune-i ca ai vrea sa vinzi inelul si intreaba-l cat ti-ar da pe el. Dar, oricat ti-ar oferi, nu-l vinde. Intoarcete cu inelul! Flacaul incaleca si pleaca in goana.
Bijutierul examina atent micul inel, il privi atent prin lentila prinsa cu ochiul, il rasuci si apoi zise:
- Spune-i invatatorului ca daca ar vrea sa-l vanda acum, nu-i pot oferi dacat 58 de bani de aur pentru acest inel.
- Cuuum? 58 de bani de aur? exclama naucit tanarul.
- Da, raspunse bijutierul. Stiu ca-n alte vremuri ar merita 70, dar daca vrea sa-l vanda degraba, nu-i pot oferi decat 58. Tanarul multumi si se intoarse degraba la invatat, povestindu-i pe nerasuflate cele intemplate.
- Ia loc te rog ii spuse acesta dupa ce-l asculta.
Tu esti asemenea acestui inel, o bijuterie valoroasa si unica. Si, ca si in cazul lui, doar un expert poate spune cat de mare este valoarea ta.
Spunand acestea, lua inelul si si-l puse din nou pe degetul mic.
- CU TOTII SUNTEM ASEMENEA LUI, VALOROSI SI UNICI, PERINDANDU-NE PRIN TARGURILE VIETII SI ASTEPTAND CA MULTI OAMENI CARE NU SE PRICEP SA NE EVALUEZE.
AMINTITI-VA MEREU CAT DE MARE ESTE VALOAREA VOASTRA!!
(Din pacate autorul acestei frumoasa povestioara nu este cunoscut)
marți, 1 decembrie 2009
John Schlitt – God is too big
I'm talking to you
How are you dealing with the pressure?
And what do you do
When your boat's in stormy weather?
Do you cry out "Lord, why me?"
Or do you trust in Him to calm the wind and sea?
Is that too much to believe?
No way can we understand the meaning of His plan
Because God is too big
What box could we ever build that could hold his will?
Because God is too big, yeah!
I'm talking to you
Don't you know that times are changing?
And all of your rules
You know they might need rearranging
When you think you know it all
Could it be that you are thinking way too small?
Is it so wrong to move on?
No one can truly conceive
The wonders of the God of all
Who still cares
So much for you and me
Te intreb:
Cum faci tu fata presiunii?
Si ce faci
Cand barca ta intalneste furtuna?
Plangi catre Dumnezeu: ,, Doamne, de ce eu? “
Sau ai incredere in El sa calmeze vantul si marea?
Este atat de greu de crezut?
Este imposibil sa intelegem planul Lui
Pentru ca Dumnezeu este prea mare.
Ce cutie am putea contrui sa poata cuprinde voia Lui?
Pentru ca Dumnezeu este prea mare, oh da!
Te intreb:
Nu stii ca vremurile se schimba?
Si toate regulile
Stii ca ar avea nevoie de o schimbare.
Cand crezi ca le-ai dat de capat
Nu inseamna, mai degraba, ca esti mult prea limitat in gandire ?
Este atat de gresit sa mergi mai departe?
Nimeni nu-si poate imagina
Minunile lui Dumnezeu
Caruia inca ii pasa
Atat de mult de mine si de tine.
How are you dealing with the pressure?
And what do you do
When your boat's in stormy weather?
Do you cry out "Lord, why me?"
Or do you trust in Him to calm the wind and sea?
Is that too much to believe?
No way can we understand the meaning of His plan
Because God is too big
What box could we ever build that could hold his will?
Because God is too big, yeah!
I'm talking to you
Don't you know that times are changing?
And all of your rules
You know they might need rearranging
When you think you know it all
Could it be that you are thinking way too small?
Is it so wrong to move on?
No one can truly conceive
The wonders of the God of all
Who still cares
So much for you and me
Te intreb:
Cum faci tu fata presiunii?
Si ce faci
Cand barca ta intalneste furtuna?
Plangi catre Dumnezeu: ,, Doamne, de ce eu? “
Sau ai incredere in El sa calmeze vantul si marea?
Este atat de greu de crezut?
Este imposibil sa intelegem planul Lui
Pentru ca Dumnezeu este prea mare.
Ce cutie am putea contrui sa poata cuprinde voia Lui?
Pentru ca Dumnezeu este prea mare, oh da!
Te intreb:
Nu stii ca vremurile se schimba?
Si toate regulile
Stii ca ar avea nevoie de o schimbare.
Cand crezi ca le-ai dat de capat
Nu inseamna, mai degraba, ca esti mult prea limitat in gandire ?
Este atat de gresit sa mergi mai departe?
Nimeni nu-si poate imagina
Minunile lui Dumnezeu
Caruia inca ii pasa
Atat de mult de mine si de tine.
Credinta!
In ultimul timp, am observat, din ce in ce mai des, cat de putina credinta avem. Afirmam sus si tare ca suntem credinciosi, insa cei mai multi dintre noi, cand trecem prin incercari, falimentam in acest aspect. De obicei ne incredem in El pana la limita la care ajungem si noi, pana acolo unde putem vedea drumul inainte, doar pana la ultima problema, pentru care avem un plan de rezerva. Dar abia dupa acea limita se poate vorbi de Credinta!
In Evrei 11:1 spune: ,, Si credinta este o incredere neclintita in lucrurile nadajduite, o puternica incredintare despre lucrurile care nu se vad. “ Atributul credintei este statornicie: o incredere neclintita. De cate ori stam noi neclintiti in credinta noastra cand apar incercari sau ispite?
Despre Sara se spune in Evrei 11:11 ca ,, a primit putere sa zamisleasca, fiindca a crezut in credinciosia Celui ce-i fagaduise. “ Ce ne-a fagaduit noua Dumnezeu? Avem multe promisiuni din partea Lui, insa una care ma fascineaza pe mine se gaseste in Romani 8:32: ,, El, care n-a crutat nici chiar pe Fiul Sau, ci La dat pentru noi toti, cum nu ne va da fara plata, impreuna cu El, toate lucrurile? “ Si noi .. cat de putina credinta avem!! Ce binecuvantati am fi daca ne-am increde in Domnul din toata inima noastra si nu doar cu o parte din ea!
,, Credinta nu este un act unic, ci o privire continua catre Dumnezeu." ( A. W. Tozer )
In Evrei 11:1 spune: ,, Si credinta este o incredere neclintita in lucrurile nadajduite, o puternica incredintare despre lucrurile care nu se vad. “ Atributul credintei este statornicie: o incredere neclintita. De cate ori stam noi neclintiti in credinta noastra cand apar incercari sau ispite?
Despre Sara se spune in Evrei 11:11 ca ,, a primit putere sa zamisleasca, fiindca a crezut in credinciosia Celui ce-i fagaduise. “ Ce ne-a fagaduit noua Dumnezeu? Avem multe promisiuni din partea Lui, insa una care ma fascineaza pe mine se gaseste in Romani 8:32: ,, El, care n-a crutat nici chiar pe Fiul Sau, ci La dat pentru noi toti, cum nu ne va da fara plata, impreuna cu El, toate lucrurile? “ Si noi .. cat de putina credinta avem!! Ce binecuvantati am fi daca ne-am increde in Domnul din toata inima noastra si nu doar cu o parte din ea!
,, Credinta nu este un act unic, ci o privire continua catre Dumnezeu." ( A. W. Tozer )
luni, 30 noiembrie 2009
Rugaciunea unei fetite…
Intr-o noapte am lucrat din greu ca sa asist o mama la nastere, dar in ciuda tuturor stradaniilor noastre, ea a murit lasand in urma un bebelus mititel, nascut prematur, si o fetita de doi ani, plangand. A fost dificil sa pastram bebelusul in viata, deoarece nu aveam incubator (nu era electricitate pentru alimentarea unui incubator) si nimic care sa faciliteze metodele necesare si speciale de hranire.
Cu toate ca ne aflam la ecuator, noptile erau deseori friguroase, cu accese inselatoare. Una din moasele studente a mers dupa cutia pe care o aveam pentru asemenea copii si dupa scutecul de bumbac in care bebelusul avea sa fie infasurat. Alta a mers sa puna lemne pe foc si sa umple o sticla cu apa fierbinte. Putin mai tarziu, a venit inapoi suparata si mi-a spus ca, in timp ce umplea sticla, aceasta s-a crapat. Cauciucul se distruge usor in climatul tropical.
“Si era ultima noastra sticla pentru apa fierbinte!” exclama ea. Asa cum in Vest nu are nici un rost sa plangi pentru laptele varsat, asa si in Africa Centrala poate fi considerat fara rost sa plangi dupa sticle sparte. Dar nu cresc in copaci si nu sunt nici magazine pe cararile padurii. “Bine”, i-am spus “pune copilul langa foc cat se poate de aproape ca sa fie in siguranta si tu culca-te intre bebelus si usa ca sa-l aperi de curent. Misiunea ta e sa tii copilul cald.”
Urmatoarea zi, pe la pranz, asa cum faceam in majoritatea zilelor, am mers sa ma rog cu fiecare dintre copiii orfani care voiau sa ma insoteasca. Le-am dat celor mici diferite sugestii pentru motive de rugaciune si le-am spus si despre bebelus. Le-am explicat problema noastra, aceea de a tine copilul tot timpul destul de cald, mentionand si despre sticla pentru apa fierbinte. Bebelusul putea muri imediat daca facea friguri. Le-am spus si despre sora lui de doi ani, care plange pentru ca mama ei a murit. O fetita de zece ani, Ruth, s-a rugat cu obisnuita sinceritate concisa a copiilor nostri africani. “Doamne, te rog”, s-a rugat ea “trimite-ne o sticla. Nu maine, ca n-ar mai fi de nici un folos pentru ca maine copilul va fi mort, ci trimite-o, te rugam, in dupa-amiaza asta.” In timp ce ma sufocam in mine din pricina indraznelii rugaciunii, ea a adaugat in incheiere: “Si daca tot te ocupi de asta, n-ai vrea sa trimiti si o papusica pentru fetita, astfel incat sa stie ca Tu te gandesti la ea?”
Asa cum se intampla deseori la rugaciunile copiilor, eram pusa intr-o situatie dificila. Puteam sa spun din toata inima: “Amin”? Pur si simplu nu credeam ca Dumnezeu ar putea face asta. O, da, stiam ca El poate face orice. Asa spune Biblia. Dar sunt limite, nu-i asa? Singurul mod prin care Dumnezeu putea raspunde acestei rugaciuni aparte era primirea unui pachet de acasa. Eram in Africa de mai mult de patru ani si niciodata nu primisem nici macar un pachet de acasa; si chiar daca cineva mi-ar fi trimis un pachet, cine ar fi pus in el o sticla pentru apa fierbinte? Eram doar la ecuator!
La jumatatea dupa-amiezii, in timp ce predam la scoala de asistente, am primit un mesaj ca era o masina la usa din fata a casei mele. Cand am ajuns acasa, masina plecase, dar acolo, pe veranda, era un pachet mare, de mai multe kilograme. Am simtit cum mi se adunau lacrimi in ochi. N-am putut sa deschid singura pachetul, asa ca am trimis dupa copiii orfani. Impreuna am scos snurul, desfacand cu grija fiecare nod. Am impaturit hartia, avand grija ca sa nu o rupem degeaba. Curiozitatea si emotia cresteau. Treizeci sau patruzeci de ochi priveau cu cea mai mare atentie cutia cea mare de carton. Intai am scos pulovere impletite, frumos colorate. Ochii le straluceau cand le-am impartit. Apoi am gasit bandaje tricotate pentru pacientii leprozeriei si copiii pareau putin plictisiti. A urmat o cutie de stafide – aveam sa facem umplem un cuptor cu minunate chifle pentru week-end. Cand am controlat din nou cu mana in cutie, am simtit… ar fi putut fi? Am apucat si am scos din cutie – “da, o sticla de cauciuc pentru apa fierbinte, nou-nouta!” am strigat. Nu-I cerusem lui Dumnezeu s-o trimita; de fapt nici n-am crezut ca el va trimite asa ceva.
Ruth era in primul rand de copii. S-a repezit in fata, strigand: “Daca Dumnezeu a trimis sticla, sigur este si papusa!” Scotocind prin cutie, ea scoase o papusa mica, imbracata minunat. Ochii ii stralucira! Nu se indoise deloc. Uitandu-se la mine, intreba: “As putea merge cu tine, mami, sa dau papusica acelei fetite ca sa stie ca Isus cu adevarat o iubeste?” Acel pachet calatorise timp de cinci luni. Fusese trimis de fostul meu instructor de la Scoala Duminicala, al carei lider a auzit si a ascultat indemnul lui Dumnezeu de a trimite o sticla pentru apa fierbinte chiar la ecuator. Si o fetita pusese inauntru o papusa pentru un copil african – cu cinci luni inainte – ca raspuns la rugaciunea plina de credinta a uneia de zece ani care a spus “in dupa amiaza asta”.
“ Inainte ca sa Ma cheme, le voi raspunde! ” Isaia 65:24
sursa: www.crestintotal.ro
Cu toate ca ne aflam la ecuator, noptile erau deseori friguroase, cu accese inselatoare. Una din moasele studente a mers dupa cutia pe care o aveam pentru asemenea copii si dupa scutecul de bumbac in care bebelusul avea sa fie infasurat. Alta a mers sa puna lemne pe foc si sa umple o sticla cu apa fierbinte. Putin mai tarziu, a venit inapoi suparata si mi-a spus ca, in timp ce umplea sticla, aceasta s-a crapat. Cauciucul se distruge usor in climatul tropical.
“Si era ultima noastra sticla pentru apa fierbinte!” exclama ea. Asa cum in Vest nu are nici un rost sa plangi pentru laptele varsat, asa si in Africa Centrala poate fi considerat fara rost sa plangi dupa sticle sparte. Dar nu cresc in copaci si nu sunt nici magazine pe cararile padurii. “Bine”, i-am spus “pune copilul langa foc cat se poate de aproape ca sa fie in siguranta si tu culca-te intre bebelus si usa ca sa-l aperi de curent. Misiunea ta e sa tii copilul cald.”
Urmatoarea zi, pe la pranz, asa cum faceam in majoritatea zilelor, am mers sa ma rog cu fiecare dintre copiii orfani care voiau sa ma insoteasca. Le-am dat celor mici diferite sugestii pentru motive de rugaciune si le-am spus si despre bebelus. Le-am explicat problema noastra, aceea de a tine copilul tot timpul destul de cald, mentionand si despre sticla pentru apa fierbinte. Bebelusul putea muri imediat daca facea friguri. Le-am spus si despre sora lui de doi ani, care plange pentru ca mama ei a murit. O fetita de zece ani, Ruth, s-a rugat cu obisnuita sinceritate concisa a copiilor nostri africani. “Doamne, te rog”, s-a rugat ea “trimite-ne o sticla. Nu maine, ca n-ar mai fi de nici un folos pentru ca maine copilul va fi mort, ci trimite-o, te rugam, in dupa-amiaza asta.” In timp ce ma sufocam in mine din pricina indraznelii rugaciunii, ea a adaugat in incheiere: “Si daca tot te ocupi de asta, n-ai vrea sa trimiti si o papusica pentru fetita, astfel incat sa stie ca Tu te gandesti la ea?”
Asa cum se intampla deseori la rugaciunile copiilor, eram pusa intr-o situatie dificila. Puteam sa spun din toata inima: “Amin”? Pur si simplu nu credeam ca Dumnezeu ar putea face asta. O, da, stiam ca El poate face orice. Asa spune Biblia. Dar sunt limite, nu-i asa? Singurul mod prin care Dumnezeu putea raspunde acestei rugaciuni aparte era primirea unui pachet de acasa. Eram in Africa de mai mult de patru ani si niciodata nu primisem nici macar un pachet de acasa; si chiar daca cineva mi-ar fi trimis un pachet, cine ar fi pus in el o sticla pentru apa fierbinte? Eram doar la ecuator!
La jumatatea dupa-amiezii, in timp ce predam la scoala de asistente, am primit un mesaj ca era o masina la usa din fata a casei mele. Cand am ajuns acasa, masina plecase, dar acolo, pe veranda, era un pachet mare, de mai multe kilograme. Am simtit cum mi se adunau lacrimi in ochi. N-am putut sa deschid singura pachetul, asa ca am trimis dupa copiii orfani. Impreuna am scos snurul, desfacand cu grija fiecare nod. Am impaturit hartia, avand grija ca sa nu o rupem degeaba. Curiozitatea si emotia cresteau. Treizeci sau patruzeci de ochi priveau cu cea mai mare atentie cutia cea mare de carton. Intai am scos pulovere impletite, frumos colorate. Ochii le straluceau cand le-am impartit. Apoi am gasit bandaje tricotate pentru pacientii leprozeriei si copiii pareau putin plictisiti. A urmat o cutie de stafide – aveam sa facem umplem un cuptor cu minunate chifle pentru week-end. Cand am controlat din nou cu mana in cutie, am simtit… ar fi putut fi? Am apucat si am scos din cutie – “da, o sticla de cauciuc pentru apa fierbinte, nou-nouta!” am strigat. Nu-I cerusem lui Dumnezeu s-o trimita; de fapt nici n-am crezut ca el va trimite asa ceva.
Ruth era in primul rand de copii. S-a repezit in fata, strigand: “Daca Dumnezeu a trimis sticla, sigur este si papusa!” Scotocind prin cutie, ea scoase o papusa mica, imbracata minunat. Ochii ii stralucira! Nu se indoise deloc. Uitandu-se la mine, intreba: “As putea merge cu tine, mami, sa dau papusica acelei fetite ca sa stie ca Isus cu adevarat o iubeste?” Acel pachet calatorise timp de cinci luni. Fusese trimis de fostul meu instructor de la Scoala Duminicala, al carei lider a auzit si a ascultat indemnul lui Dumnezeu de a trimite o sticla pentru apa fierbinte chiar la ecuator. Si o fetita pusese inauntru o papusa pentru un copil african – cu cinci luni inainte – ca raspuns la rugaciunea plina de credinta a uneia de zece ani care a spus “in dupa amiaza asta”.
“ Inainte ca sa Ma cheme, le voi raspunde! ” Isaia 65:24
sursa: www.crestintotal.ro
Margaritare pentru suflet: nr. 1
* Daca luptam alaturi de Dumnezeu, in razboiul spiritual, victoria este a noastra.
< Steven D. Yoder >
* Cum reactionam cand furtunile vietii ne inconjoara? Incepem sa ne ingrijoram in privinta viitorului? Incercam sa ne impotrivim singuri pericolului pe care-l vedem venind? Uneori ne vine sa renuntam, totusi trebuie sa venim inaintea Domnului si
sa-L lasam pe El sa lucreze. Cand incercarile ne inconjoara, Domnul ne linisteste: ,, Eu sunt, de ce te ingrijorezi de viitorul tau? Nu-ti voi face niciun rau. Cunosc viitorul mult mai bine decat tine. Pune-ti toata increderea in Mine si vei vedea cum te voi intari si voi lucra cu tine in chip minunat.“
< Andrew M. Troyer >
* Cu gandul mereu la Isus, vom invinge intotdeauna furtunile vietii!
< David Mast >
* Creatorul si-a demonstrat dragostea sacrificand viata Fiului Sau pentru fiintele care L-au respins. < Monroe Hachstetler >
* Domnul nostru ne cunoaste fiecare nevoie si fiecare zbucium. El este pe deplin constient de durerile, incercarile si ispitirile pe care le intampinam. El intelege si vegheaza asupra noastra cu grija si cu dragoste. Haideti sa ne punem toata increderea in El! < Mark Kropt >
* Dumnezeu controleaza pe deplin circumstantele vietii tale. Incredinteaza-ti soarta in mana Lui. Ramai aproape de El, iubeste-L din toata inima, iar El iti va netezi cararile si te va calauzi pretutindeni. < Mark Kropt >
* Ia decizii impreuna cu Dumnezeu si nu vei regreta niciodata.
< Nathanael Toms >
< Steven D. Yoder >
* Cum reactionam cand furtunile vietii ne inconjoara? Incepem sa ne ingrijoram in privinta viitorului? Incercam sa ne impotrivim singuri pericolului pe care-l vedem venind? Uneori ne vine sa renuntam, totusi trebuie sa venim inaintea Domnului si
sa-L lasam pe El sa lucreze. Cand incercarile ne inconjoara, Domnul ne linisteste: ,, Eu sunt, de ce te ingrijorezi de viitorul tau? Nu-ti voi face niciun rau. Cunosc viitorul mult mai bine decat tine. Pune-ti toata increderea in Mine si vei vedea cum te voi intari si voi lucra cu tine in chip minunat.“
< Andrew M. Troyer >
* Cu gandul mereu la Isus, vom invinge intotdeauna furtunile vietii!
< David Mast >
* Creatorul si-a demonstrat dragostea sacrificand viata Fiului Sau pentru fiintele care L-au respins. < Monroe Hachstetler >
* Domnul nostru ne cunoaste fiecare nevoie si fiecare zbucium. El este pe deplin constient de durerile, incercarile si ispitirile pe care le intampinam. El intelege si vegheaza asupra noastra cu grija si cu dragoste. Haideti sa ne punem toata increderea in El! < Mark Kropt >
* Dumnezeu controleaza pe deplin circumstantele vietii tale. Incredinteaza-ti soarta in mana Lui. Ramai aproape de El, iubeste-L din toata inima, iar El iti va netezi cararile si te va calauzi pretutindeni. < Mark Kropt >
* Ia decizii impreuna cu Dumnezeu si nu vei regreta niciodata.
< Nathanael Toms >
duminică, 29 noiembrie 2009
La multi ani, RTC!
Saptamana aceasta ne-am bucurat sa sarbatorim Saptamana de Aur, saptamana in care Radio Torent Crestin a sarbatorit 2 ani de activitate! O saptamana deosebita, cu emisiuni speciale, realizate de redactori dedicati! Ma bucur de familia Torent Crestin!
La multi ani, RTC! :)
La multi ani, RTC! :)
joi, 26 noiembrie 2009
Statornicie si incredere!
Rareori cararile lui Dumnezeu sunt netede si accesibile,niciodata nu sunt ferite de intemperii si greutati, adesea bate vantul incercarilor, cad ploi de descurajare si oboseala,ne invaluie ceata indoielii si nesigurantei, bubuie fulgere ale deznadejdii si singuratatii, si uneori bate cu putere grindina prigonirii.
Felul in care continuam sa pasim pe calea pe care am pornit, depinde de nadejdea ce o avem, de puterea increderii in Cel ce a facut promisiunea ca nimic nu ne va desparti de dragostea Lui. Increderea noastra este ca nu ne-a ajuns nici o ispita peste puterile noastre de a o infrunta si birui, ca avem totul deplin In Hristos si ca in toate greutatile, suntem mai mult decat biruitori, prin Acela care ne-a iubit!
Drumul sigur duce unde a zis Dumnezeu, conditiile pot fi ele vitrege, insa suntem in siguranta in dragostea lui Dumnezeu.
~ Vio ~
Felul in care continuam sa pasim pe calea pe care am pornit, depinde de nadejdea ce o avem, de puterea increderii in Cel ce a facut promisiunea ca nimic nu ne va desparti de dragostea Lui. Increderea noastra este ca nu ne-a ajuns nici o ispita peste puterile noastre de a o infrunta si birui, ca avem totul deplin In Hristos si ca in toate greutatile, suntem mai mult decat biruitori, prin Acela care ne-a iubit!
Drumul sigur duce unde a zis Dumnezeu, conditiile pot fi ele vitrege, insa suntem in siguranta in dragostea lui Dumnezeu.
~ Vio ~
luni, 23 noiembrie 2009
David Phelps
David Phelps este un vocalist crestin din America si este de asemenea si compozitor. Este foarte cunoscut datorita pozitiei sale de tenor in formatia Gaither Vocal Band, in care a cantat timp de 8 ani. Atat dupa, dar si in timp ce canta in Gaither Vocal Band, David a scos cateva albume solo incluzand si 3 colectii cu muzica de Craciun.
Talentul remarcabil pe care il are vorbeste intotdeauna de la sine. Talentul nu poate fi invatat sau creat, este pur si simplu daruit unor persoane. Si cand acest talent este dedicat unui scop maret, nu se pot cunoaste limitele pe care le va depasi. Un astfel de talent are David Phelps. Este cunoscut azi ca avand una din cele mai spectaculoase voci. Astfel a castigat multe premii Dove si Grammy. O multime de oameni sunt incantati de melodiile cantate de el si de cand a inregistrat albumul Revelation, a cunoscut un success foarte mare.
Cu tot acest success, David nu uita sa multumeasca Aceluia care i-a daruit toate aceste lucruri. Sotia lui, Lori, este alaturi de el si il ajuta sa fie echilibrat in rolurile pe care le are in aceasta viata: acela de sot, tata a 4 copii dar si cantaret renumit. In prezent, familia Phelps locuieste in S-ul orasului Nashville, Tennessee.
David afirma: ,, Majoritatea dintre noi nu au sansa sa fie atat de aplaudati, deci lucrand pe orice tip de scena iti poate da o viziune asupra vietii destul de nerealista, daca nu esti atent sa nu cazi in cursa asta. In modul ei unic de a ma iubi, Lori nu m-ar lasa sa in acel loc al aplauzelor si sunt foarte multumitor pentru acest lucru. “
“ Setea mea pentru lucrurile acestei lumi, nu este potolita de perle si diamante / Un Om a trait viata pe care o vreau – El este omul care, ei spun, a condus lumea/ Desi a purtat o coroana de spini si nu a detinut niciodata nimic! Vreau sa traiesc ca un Rege!"
< versuri traduse din melodia "I want to live like a king! " >
Aceste versuri dezvaluiesc si scopul din spatele talentului extraordinar pe care Domnul l-a pus in David. Desi i-a fost daruita o astfel de abilitate si oportunitate, David Phelps este omul care mereu isi va investi darul in onoarea Celui ce i l-a daruit.
In prezent, David face parte din nou din formatia Gaither Vocal Band si canta ca si tenor alaturi de Wes Hampton.
Melodiile lui Phelps sunt cu totul si cu totul deosebite si cu greu pot face o selectie, dar printre melodiile mele preferate se afla: Your Love, I want to Know what love is, That's what love is, I want to live like a king [..]
Talentul remarcabil pe care il are vorbeste intotdeauna de la sine. Talentul nu poate fi invatat sau creat, este pur si simplu daruit unor persoane. Si cand acest talent este dedicat unui scop maret, nu se pot cunoaste limitele pe care le va depasi. Un astfel de talent are David Phelps. Este cunoscut azi ca avand una din cele mai spectaculoase voci. Astfel a castigat multe premii Dove si Grammy. O multime de oameni sunt incantati de melodiile cantate de el si de cand a inregistrat albumul Revelation, a cunoscut un success foarte mare.
Cu tot acest success, David nu uita sa multumeasca Aceluia care i-a daruit toate aceste lucruri. Sotia lui, Lori, este alaturi de el si il ajuta sa fie echilibrat in rolurile pe care le are in aceasta viata: acela de sot, tata a 4 copii dar si cantaret renumit. In prezent, familia Phelps locuieste in S-ul orasului Nashville, Tennessee.
David afirma: ,, Majoritatea dintre noi nu au sansa sa fie atat de aplaudati, deci lucrand pe orice tip de scena iti poate da o viziune asupra vietii destul de nerealista, daca nu esti atent sa nu cazi in cursa asta. In modul ei unic de a ma iubi, Lori nu m-ar lasa sa in acel loc al aplauzelor si sunt foarte multumitor pentru acest lucru. “
“ Setea mea pentru lucrurile acestei lumi, nu este potolita de perle si diamante / Un Om a trait viata pe care o vreau – El este omul care, ei spun, a condus lumea/ Desi a purtat o coroana de spini si nu a detinut niciodata nimic! Vreau sa traiesc ca un Rege!"
< versuri traduse din melodia "I want to live like a king! " >
Aceste versuri dezvaluiesc si scopul din spatele talentului extraordinar pe care Domnul l-a pus in David. Desi i-a fost daruita o astfel de abilitate si oportunitate, David Phelps este omul care mereu isi va investi darul in onoarea Celui ce i l-a daruit.
In prezent, David face parte din nou din formatia Gaither Vocal Band si canta ca si tenor alaturi de Wes Hampton.
Melodiile lui Phelps sunt cu totul si cu totul deosebite si cu greu pot face o selectie, dar printre melodiile mele preferate se afla: Your Love, I want to Know what love is, That's what love is, I want to live like a king [..]
duminică, 22 noiembrie 2009
Tony Melendez
Tony Melendez s-a nascut in 9 ian 1962 in Rivas, Nicaragua. El este un cantaret american, chitarist si compositor de asemenea, care s-a nascut fara ambele maini. In timp ce mama lui era insarcinata a luat Thalidomide, medicament ce i-a cauzat aceasta dizabilitate. Melendez a invatat sa cante la chitara cu picioarele..
Tony a inceput sa cante incepand cu anul 1985 in Los Angeles. Pe 15 sept 1987, Melendez a cantat cu picioarele la chitara cantecul “ Never be the same” intr-un concert special dedicate lui Papa Ioan Paul al II-lea. Profund miscat, Papa a coborat din scaunul sau, l-a imbratisat pe Tony si apoi i-a spus: “ Dorinta mea pentru tine este sa continui sa daruiesti speranta altora si sa continui in ceea ce faci. “, cuvinte ce l-au inspirat pe Tony Melendez.
Ca si copil a fost adus la Los Angeles unde i s-au pus maini artificiale pana la varsta de 10 ani; apoi le-a dat jos pentru ca au spus ca il incomodau si se folosea mai mult de picioare.
Ce m-a impresionat pe mine este ca Tony nu a permis ca handicapul sa-l tina in loc. A inceput sa se descurce singur, iar in liceu a inceput si sa cante la chitara cu ajutorul picioarelor. “ Ma simteam sigur pe mine! “ spunea Tony.
Tony a calatorit in S.U.A si in 40 de tati straine aparand in numeroase emisiuni TV, concerte si in multe articole de reviste. Peste tot el si-a spus povestea vietii, incurajand oamenii si aducand bucurie in viata lor.
Tony Melendez afirma: ,, Eu si Lynn ne iubim foarte mult si muzica ne-a adus impreuna. Deci, intr-o zi vom impartasi toate acestea impreuna cu copiii nostri. Muzica a deschis usa visurilor mele si voi continua sa cant si sa impartasesc altora din viata mea, continuand si sa compun muzica pentru cei ce doresc sa o asculte.”
Noi ne bucuram de un corp intreg si de sanatate si totusi nu suntem multumitori lui Dumnezeu. Ba inca suntem moracanosi, tristi sau deznadajduiti. Tony Melendez ne uimeste cu recunostiinta lui inaintea lui Dumnezeu, pentru binecuvantarile Lui. Sa facem si noi la fel si sa nu uitam niciodata cat de mult ne iubeste Dumnezeu!
Tony a inceput sa cante incepand cu anul 1985 in Los Angeles. Pe 15 sept 1987, Melendez a cantat cu picioarele la chitara cantecul “ Never be the same” intr-un concert special dedicate lui Papa Ioan Paul al II-lea. Profund miscat, Papa a coborat din scaunul sau, l-a imbratisat pe Tony si apoi i-a spus: “ Dorinta mea pentru tine este sa continui sa daruiesti speranta altora si sa continui in ceea ce faci. “, cuvinte ce l-au inspirat pe Tony Melendez.
Ca si copil a fost adus la Los Angeles unde i s-au pus maini artificiale pana la varsta de 10 ani; apoi le-a dat jos pentru ca au spus ca il incomodau si se folosea mai mult de picioare.
Ce m-a impresionat pe mine este ca Tony nu a permis ca handicapul sa-l tina in loc. A inceput sa se descurce singur, iar in liceu a inceput si sa cante la chitara cu ajutorul picioarelor. “ Ma simteam sigur pe mine! “ spunea Tony.
Tony a calatorit in S.U.A si in 40 de tati straine aparand in numeroase emisiuni TV, concerte si in multe articole de reviste. Peste tot el si-a spus povestea vietii, incurajand oamenii si aducand bucurie in viata lor.
Tony Melendez afirma: ,, Eu si Lynn ne iubim foarte mult si muzica ne-a adus impreuna. Deci, intr-o zi vom impartasi toate acestea impreuna cu copiii nostri. Muzica a deschis usa visurilor mele si voi continua sa cant si sa impartasesc altora din viata mea, continuand si sa compun muzica pentru cei ce doresc sa o asculte.”
Noi ne bucuram de un corp intreg si de sanatate si totusi nu suntem multumitori lui Dumnezeu. Ba inca suntem moracanosi, tristi sau deznadajduiti. Tony Melendez ne uimeste cu recunostiinta lui inaintea lui Dumnezeu, pentru binecuvantarile Lui. Sa facem si noi la fel si sa nu uitam niciodata cat de mult ne iubeste Dumnezeu!
Keith Green
Keith Green — Cantaret, autor, predicator - a trait doar 29 de ani (intre 1953-1982), dar a influentat sute de mii de tineri din generatia hippie pentru a trai mai presus de ceea ce oferta lumea, pentru Cristos si pentru a-L face cunoscut pe Isus prin chemarea la misiune mondiala. El este cel care a fondat organizatia The Last Days Ministries.
Daca ascultam muzica pe care a compus-o, predicile pe care le-a avut si cercetam povestea vietii lui, ajungem la concluzia ca el a fost un exemplu in zelul sau pentru Hristos. Keith a cautat adevarul cu toata pasiunea, a fost un om radical si desi avea o audienta extraordinara, a fost in acelasi timp un om care a cultivat smerenia, directionand toata slava catre Salvatorul Sau Isus.
Ce m-a impresionat cel mai mult este ca a fost primul cantaret crestin care a hotarat ca toate concertele sale vor fi gratuite si la un momentdat si albumele sale erau daruite tuturor care le cereau. Nu am mai auzit, pana acum, de o astfel de decizie a unui cantaret crestin. Desi a murit de multi ani, marturia lui continua sa aduca un impact in vietile oamenilor!
Keith Green spunea: ,, Biserica are multa muzica ..vreau sa merg sa cant oamenilor din afara bisericii.!! Lumea doarme in intuneric si noi, crestinii, dormim in lumina! “
Trist, dar adevarat! Asa ca haideti sa luam atitudine si sa vorbim celorlalti despre Dumnezeu si despre salvarea pe care o ofera El, tuturor celor ce doresc sa o primeasca!
Daca ascultam muzica pe care a compus-o, predicile pe care le-a avut si cercetam povestea vietii lui, ajungem la concluzia ca el a fost un exemplu in zelul sau pentru Hristos. Keith a cautat adevarul cu toata pasiunea, a fost un om radical si desi avea o audienta extraordinara, a fost in acelasi timp un om care a cultivat smerenia, directionand toata slava catre Salvatorul Sau Isus.
Ce m-a impresionat cel mai mult este ca a fost primul cantaret crestin care a hotarat ca toate concertele sale vor fi gratuite si la un momentdat si albumele sale erau daruite tuturor care le cereau. Nu am mai auzit, pana acum, de o astfel de decizie a unui cantaret crestin. Desi a murit de multi ani, marturia lui continua sa aduca un impact in vietile oamenilor!
Keith Green spunea: ,, Biserica are multa muzica ..vreau sa merg sa cant oamenilor din afara bisericii.!! Lumea doarme in intuneric si noi, crestinii, dormim in lumina! “
Trist, dar adevarat! Asa ca haideti sa luam atitudine si sa vorbim celorlalti despre Dumnezeu si despre salvarea pe care o ofera El, tuturor celor ce doresc sa o primeasca!
Accepta voia Lui pentru viata ta!
Trebuie sa recunosti cand ceva s-a terminat. Daca Dumnezeu doreste sa ai un lucru, ti-l va da. Daca ai incercat sa faci ca lucrurile sa mearga si nu ai reusit, accepta voia Lui cu privire la aceasta problema. Scoala-te, mananca si incepe sa traiesti din nou! Nu-i implora sa stea cu tine impotriva vointei lor. Plecarea lor nu este un accident, ci inseamna ca Dumnezeu ti-a pregatit ceva mai bun (si poate si lor le-a pregatit), asa ca increde-te in El su du-te mai departe!
sursa: http://cuvdumnezeu.blogspot.com / 22 nov 2009
sursa: http://cuvdumnezeu.blogspot.com / 22 nov 2009
Sunt o mana de tarana!
M-ai gasit pe un drum parasit, in al lumii noroi prabusit,
Bratul Sau sfant, Isus m-a luat; de pacat, de noroi, m-a spalat.
Ce sunt eu sa privesti Tu la mine?Am iubit doar pacatul in lume..
Pentru mine, Isus, Te-ai jertfit. Domnul meu, cat de mult m-ai iubit!
Sunt o mana de tarana, dar te laud, Doamne!
Numai Tu m-ai vazut prabusit, in pacat, de satan prabusit,
O Isus, ranile mi-ai legat; suferinta cea grea mi-ai luat.
Am vazut tot senini ochii Tai, cu iubire au privit spre ai mei,
Cu al Tau glas duios mi-ai vorbit: ,, Te salvez! Fiindca mult te-am iubit!”
In a mea inima ai intrat, Salvatorul meu, sfant, minunat,
O lumina-i acum viata mea, Duhul Sfant mi-a umplut inima!
Ovidiu Liteanu
Bratul Sau sfant, Isus m-a luat; de pacat, de noroi, m-a spalat.
Ce sunt eu sa privesti Tu la mine?Am iubit doar pacatul in lume..
Pentru mine, Isus, Te-ai jertfit. Domnul meu, cat de mult m-ai iubit!
Sunt o mana de tarana, dar te laud, Doamne!
Numai Tu m-ai vazut prabusit, in pacat, de satan prabusit,
O Isus, ranile mi-ai legat; suferinta cea grea mi-ai luat.
Am vazut tot senini ochii Tai, cu iubire au privit spre ai mei,
Cu al Tau glas duios mi-ai vorbit: ,, Te salvez! Fiindca mult te-am iubit!”
In a mea inima ai intrat, Salvatorul meu, sfant, minunat,
O lumina-i acum viata mea, Duhul Sfant mi-a umplut inima!
Ovidiu Liteanu
sâmbătă, 21 noiembrie 2009
Dragostea Lui ne invaluie!
Avem harul sa-L cunoastem pe Dumnezeu ca un Tata atat de iubitor, care isi revarsa dragostea peste noi in fiecare clipa.
Faptul ca vedem, auzim, vorbim si mergem este o dovada netagaduita a dragostei Lui.
Suntem creati atat de minunat cu scopul de a-I da Lui glorie in fiecare moment. El face toate lucrurile noi, din dragoste si din bunatatea Lui coplesitoare.
~Laura~
Faptul ca vedem, auzim, vorbim si mergem este o dovada netagaduita a dragostei Lui.
Suntem creati atat de minunat cu scopul de a-I da Lui glorie in fiecare moment. El face toate lucrurile noi, din dragoste si din bunatatea Lui coplesitoare.
~Laura~
Sa cultivam rabdarea ..
Intotdeauna cand Dumnezeu ne vorbeste si ne spune sa asteptam si sa avem rabdare, o face pentru ca El vede dinainte tot traseul drumului nostru si pericolele de dupa curbe, unde noi nu avem vizibilitate si o face spre bine nostru…
Este important sa invatam si sa ne bucuram din plin chiar si atunci cand purtam o povara despre care nu intelegem nimic, bucurandu-ne ca avem putere sa o purtam si folosind toate lucrurile pentru a invata si a creste!
~ Anca Bordea ~
Este important sa invatam si sa ne bucuram din plin chiar si atunci cand purtam o povara despre care nu intelegem nimic, bucurandu-ne ca avem putere sa o purtam si folosind toate lucrurile pentru a invata si a creste!
~ Anca Bordea ~
Priveste dincolo de circumstante ..
Intristarile si necazurile sunt ca niste nori negri, care se ridica deasupra gandurilor noastre. Ele se intercaleaza adeseori intre noi si lumina soarelui harului lui Dumnezeu. Daca “dusmanul” reuseste sa ne abata privirea de la dragostea divina la necazurile, neajunsurile, greutatile, suferintele noastre nu vom intelege ca tocmai prin ele ne vorbeste Dumnezeu.
Cat de usor descurajam cand lucrurile merg rau, cand nu merg asa cum ne place noua! Insa nu trebuie sa ne pierdem cumpatul, pentru ca Dumnezeu in suverantitatea Sa este la lucru in vietile noastre, chiar si in mijlocul suferintei. Cel mai bun lucru pentru fiecare dintre noi este sa ne punem nadejdea in dragostea nemarginita a TATALUI ceresc si, cu credinta unui copil, sa-i aducem la cunostinta tot ce ne apasa inima. Numai Dumnezeu poate aduce eliberare, numai EL ne poate face sa intelegem rostul intristarilor noastre.
~ Misu ~
Cat de usor descurajam cand lucrurile merg rau, cand nu merg asa cum ne place noua! Insa nu trebuie sa ne pierdem cumpatul, pentru ca Dumnezeu in suverantitatea Sa este la lucru in vietile noastre, chiar si in mijlocul suferintei. Cel mai bun lucru pentru fiecare dintre noi este sa ne punem nadejdea in dragostea nemarginita a TATALUI ceresc si, cu credinta unui copil, sa-i aducem la cunostinta tot ce ne apasa inima. Numai Dumnezeu poate aduce eliberare, numai EL ne poate face sa intelegem rostul intristarilor noastre.
~ Misu ~
" Tu te-ai facut dusmanul lui Dumnezeu! "
* Este estimat ca 90% din oamenii care se decid pentru Dumnezeu nu se mai duc la biserica regulat dupa ce trec 5 ani de zile… ce fel de convertiti produce Evanghelia din zilele noastre! Si asta pentru ca in centru ne punem pe noi, in loc sa-l punem pe Hristos. Biblia il plaseaza pe Isus in centrul planului Sau de mantuire, nu pe pacatos. Una din cele mai cunoscute fraza in evanghelizarea moderna spune in felul urmator: ,, Dumnezeu te iubeste si are un plan minunat cu viata ta.” Dar adevarul biblic care trebuie prezentat pacatosului este: ,, Tu te-ai facut dusmanul lui Dumnezeu! “
~ Keith Green ~
~ Keith Green ~
miercuri, 18 noiembrie 2009
Ce a facut Dumnezeu ca sa-ti cucereasca inima!
De multe ori se intampla sa confundam dragostea lui Dumnezeu cu dragostea oamenilor, care este conditionata. Sau, mai rau, confundam dragostea cu sentimentele, cu ce simtim. Este adevarat ca sentimentele reprezinta un segment al dragostei, insa dragostea adevarata inseamna a actiona pentru binele persoanei iubite, nu a simti ceva anume.
Si acum ma gandesc la bine cunoscutul verset din Ioan 3:16, care spune in felul urmator: ,, Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca A DAT pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede in EL, sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica. “
Ce a facut Dumnezeu ca dovada a dragostei? A dat! Cu alte cuvinte: a actionat! Daca adevarata dragoste s-ar baza numai pe ce simtim, cred ca versetul din Ioan 3:16 ar fi sunat in felul urmator: ,, Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca L-a trecut un fior din cap pana in picioare [ ..]. Suna intr-adevar ciudat, dar am vrut sa arat contrastul intre felul cum iubeste Dumnezeu si felul cum iubesc unii oameni. Sa nu uitam cine este Dumnezeu si ce a facut El ca sa ne cucereasca inima: a dat ce a avut mai de pret pentru ca noi, creatia Lui razvratita, sa putem fi in cu El o vesnicie! Concluzia: Vrei sa iubesti ca Dumnezeu? Actioneza cum a actionat El!
Si acum ma gandesc la bine cunoscutul verset din Ioan 3:16, care spune in felul urmator: ,, Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca A DAT pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede in EL, sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica. “
Ce a facut Dumnezeu ca dovada a dragostei? A dat! Cu alte cuvinte: a actionat! Daca adevarata dragoste s-ar baza numai pe ce simtim, cred ca versetul din Ioan 3:16 ar fi sunat in felul urmator: ,, Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca L-a trecut un fior din cap pana in picioare [ ..]. Suna intr-adevar ciudat, dar am vrut sa arat contrastul intre felul cum iubeste Dumnezeu si felul cum iubesc unii oameni. Sa nu uitam cine este Dumnezeu si ce a facut El ca sa ne cucereasca inima: a dat ce a avut mai de pret pentru ca noi, creatia Lui razvratita, sa putem fi in cu El o vesnicie! Concluzia: Vrei sa iubesti ca Dumnezeu? Actioneza cum a actionat El!
duminică, 15 noiembrie 2009
Viata sau moarte ..
Vad.. vad cum lumea moare
Vad in departare .. e pustiu
Si am.. am doar o intrebare
Cine-mi spune oare, unde se duc ..?
Ce ramane totusi dupa toate: e viata sau e moarte?
E ceva ..
Umbla omul zilnic in lumina sau totul e ruina, cand s-a dus?
Da, tot ce e sub soare, intr-o zi dispare..
Si stiu, orice om cand trece, unde-ar vrea sa plece? Catre cer ..
Ce ramane totusi dupa toate: e viata sau e moarte?
E ceva ..
Ce alege omul va ramane ..
Fie rau sau bine, il va urma!!
~ Adi Gliga ~
Vad in departare .. e pustiu
Si am.. am doar o intrebare
Cine-mi spune oare, unde se duc ..?
Ce ramane totusi dupa toate: e viata sau e moarte?
E ceva ..
Umbla omul zilnic in lumina sau totul e ruina, cand s-a dus?
Da, tot ce e sub soare, intr-o zi dispare..
Si stiu, orice om cand trece, unde-ar vrea sa plece? Catre cer ..
Ce ramane totusi dupa toate: e viata sau e moarte?
E ceva ..
Ce alege omul va ramane ..
Fie rau sau bine, il va urma!!
~ Adi Gliga ~
Unde vei merge tu?
Alergam, alergam si iar alergam. Si uitam ca fiecare secunda care trece nu se mai intoarce. Dar cel mai grav este ca uitam ca va veni si momentul in care ne vom prezenta inaintea lui Dumnezeu, fie ca vrem sau nu. Si ce vei spune atunci cand va veni acel moment? Vei fi plin de fericire ca ai ajuns Acasa? Ca esti in sfarsit cu Dumnezeu pentru eternitate? Sau groaza iti va cuprinde sufletul, cand vei sta in fata tronului de judecata a lui Dumnezeu si vei realiza ca viata pe care ai trait-o pe pamant ti-a oferit sanse de salvare si tu ai trecut pe langa ele nepasator?
In eternitate vor exista multe regrete; atatea sanse de a-l primi pe Isus Hristos ca Domn si Mantuitor.. atatea sanse de a capata mantuirea prin credinta in El .. si totusi .. multi de pe pamant vor realiza in acel moment ca au pierdut orice sansa de a fi salvati. Cata groaza va fi in inima acelora care vor realiza ca vor fi in iad pentru vesnicie. Vesnicie inseamna ceva fara sfarsit.. Sa stai in chinuri de neinchipuit pentru totdeauna... Eu cred ca multi nu realizeaza ce inseamna acest lucru. Nu vor sa se gandeasca!
Dar Dumnezeu stia ca iadul este real! El stia ca vom fi despartiti de EL pentru totdeauna si nu a suportat gandul ca tu sa mergi acolo. Ce a facut Dumnezeu? A cautat o cale de salvare si a gasit-o: a dat ce a avut mai de pret, pe Fiul Sau. Nu se putea altfel si pentru ca ne iubeste pe fiecare dintre noi, a ales sa faca asta. Tot ce trebuie sa facem este sa acceptam sa fim salvati prin credinta in Domnul Isus Hristos. Si credinta nu inseamna a stii ceva la nivel mental, credinta reprezinta raspunsul nostru la initiativa lui Dumnezeu. A fi crestin inseamna a-L urma pe Hristos, nu a face parte dintr-un grup religios.
Si ca sa rezum ce am spus: Dumnezeu ne-a creat neprihaniti, dar dupa caderea in pacat, omul a pierdut legatura cu Dumnezeu, pentru ca ,,pacatele noastre pun un zid de despartire intre noi si Dumnezeu". Pacatul a adus atat moartea fizica, cat si moartea spirituala. Dumnezeu, stiind pacatul ne va desparti de El pt eternitate, a ales ca Fiul Sau sa fie jertfa pt noi. Isus, care este Dumnezeu, s-a intrupat si a locuit printre oameni. A fost condamnat, chinuit si rastignit pe crucea de pe Dealul Golgota. Si cel mai important: a inviat, biruind astfel moartea pentru noi.
Insa Jertfa de la cruce este valida doar pentru cine primeste acest dar, prin credinta si apoi Il urmeaza pe Domnul Isus Hristos. Alta cale catre cer nu exista!!
Sa luam bine seama ca mersul la biserica sau faptul ca ne declaram crestini, sau faptul ca suntem oameni ,,buni" si ,, nu am dat in capul nimanui, nu am spart casa nimanui" , nu ne va ajuta sa fim in cer. Daca prin faptul ca suntem oameni morali am fi putut ajunge in cer, atunci de ce ar mai fi fost nevoie ca sa vina Fiul Lui Dumnezeu pe pamant sa moara si sa invieze pentru noi? Isus a spus in Ioan 14:6 ,, Eu sunt Calea, Adevarul si Viata. Nimeni nu vine la Tatal decat prin Mine! "
Isus a facut totul! Tot ce trebuie sa faci este sa crezi ca El a murit si a inviat pentru tine si sa-L urmezi! Ai de facut o alegere, alegere ce poate fi facuta doar aici. Dupa ce mori este imposibil sa mai alegi. Acum ce vei alege: viata sau moartea? Raiul cu Dumnezeu sau iadul vesnic? Dumnezeu nu forteaza si a lasat libera alegere ca sa fii responsabil de decizia pe care o iei si de locul in care ajungi!
In eternitate vor exista multe regrete; atatea sanse de a-l primi pe Isus Hristos ca Domn si Mantuitor.. atatea sanse de a capata mantuirea prin credinta in El .. si totusi .. multi de pe pamant vor realiza in acel moment ca au pierdut orice sansa de a fi salvati. Cata groaza va fi in inima acelora care vor realiza ca vor fi in iad pentru vesnicie. Vesnicie inseamna ceva fara sfarsit.. Sa stai in chinuri de neinchipuit pentru totdeauna... Eu cred ca multi nu realizeaza ce inseamna acest lucru. Nu vor sa se gandeasca!
Dar Dumnezeu stia ca iadul este real! El stia ca vom fi despartiti de EL pentru totdeauna si nu a suportat gandul ca tu sa mergi acolo. Ce a facut Dumnezeu? A cautat o cale de salvare si a gasit-o: a dat ce a avut mai de pret, pe Fiul Sau. Nu se putea altfel si pentru ca ne iubeste pe fiecare dintre noi, a ales sa faca asta. Tot ce trebuie sa facem este sa acceptam sa fim salvati prin credinta in Domnul Isus Hristos. Si credinta nu inseamna a stii ceva la nivel mental, credinta reprezinta raspunsul nostru la initiativa lui Dumnezeu. A fi crestin inseamna a-L urma pe Hristos, nu a face parte dintr-un grup religios.
Si ca sa rezum ce am spus: Dumnezeu ne-a creat neprihaniti, dar dupa caderea in pacat, omul a pierdut legatura cu Dumnezeu, pentru ca ,,pacatele noastre pun un zid de despartire intre noi si Dumnezeu". Pacatul a adus atat moartea fizica, cat si moartea spirituala. Dumnezeu, stiind pacatul ne va desparti de El pt eternitate, a ales ca Fiul Sau sa fie jertfa pt noi. Isus, care este Dumnezeu, s-a intrupat si a locuit printre oameni. A fost condamnat, chinuit si rastignit pe crucea de pe Dealul Golgota. Si cel mai important: a inviat, biruind astfel moartea pentru noi.
Insa Jertfa de la cruce este valida doar pentru cine primeste acest dar, prin credinta si apoi Il urmeaza pe Domnul Isus Hristos. Alta cale catre cer nu exista!!
Sa luam bine seama ca mersul la biserica sau faptul ca ne declaram crestini, sau faptul ca suntem oameni ,,buni" si ,, nu am dat in capul nimanui, nu am spart casa nimanui" , nu ne va ajuta sa fim in cer. Daca prin faptul ca suntem oameni morali am fi putut ajunge in cer, atunci de ce ar mai fi fost nevoie ca sa vina Fiul Lui Dumnezeu pe pamant sa moara si sa invieze pentru noi? Isus a spus in Ioan 14:6 ,, Eu sunt Calea, Adevarul si Viata. Nimeni nu vine la Tatal decat prin Mine! "
Isus a facut totul! Tot ce trebuie sa faci este sa crezi ca El a murit si a inviat pentru tine si sa-L urmezi! Ai de facut o alegere, alegere ce poate fi facuta doar aici. Dupa ce mori este imposibil sa mai alegi. Acum ce vei alege: viata sau moartea? Raiul cu Dumnezeu sau iadul vesnic? Dumnezeu nu forteaza si a lasat libera alegere ca sa fii responsabil de decizia pe care o iei si de locul in care ajungi!
sâmbătă, 14 noiembrie 2009
Misiunea reflectata în creatie
Text: Gen.1:24-31 ;Ps.8:1-9
Subiect: Misiunea încredintata omului prin creatie
Scop: Sa descoperim care a fost planul lui Dumnezeu încredintat fiintei umane ,
chiar prin actul creatiei si sa vedem cum acesta poate fi împlinit.
Prin actul creatiei ne este descoperita maretia, atotputernicia si întelepciunea lui Dumnezeu (Rom.1:19-20, Ps.19:1,Fapte 17:24-25 ) Privind însa la creatia lui Dumnezeu, observam însa în acelasi timp si ordine ,desavîrsire si scop. Nimic nu este la întîmplare sau fara sens. Fiecarui lucru din creatie, Dumnezeu i-a încredintat o anume menire. Astfel cerul atmosferic a fost creat ca sa faca o despartire între ape(Gen 1:6-8), pamîntul si marea ca sa fie mediul în care Dumnezeu sa aduca viata (Gen.1:9-13) Soarele , luna si stelele au fost create ca sa lumineze si sa faca o împartire a timpului (Gen.1:14-19) ,iar vietuitoarele marii si ale uscatului sa fie cadrul în care Dumnezeu sa-l aseze pe om.(Gen.1:20-25)
Luînd în considerare aceste evidente , putem întelege ca întreaga existenta a fost creata pentru a-L revela si onora pe Dumnezeu, dar în acelasi timp si pentru a forma cadrul perfect în care omul sa-si împlineasca misiunea care urma sa-i fie încredintata. Daca fiecarei parti din creatie i-a fost destinat un scop precis , cu atît mai mult trebuie sa ne asteptam ca Dumnezeu a încredintat o misiune si „coroanei creatiunii Sale”. În studiul prezent dorim sa descoperim care este misiunea încredintata omului chiar prin actul creatiei , ce lucruri i-au cauzat esecul si cum poate omul să-si împlineasca planul care i-a fost destinat?
. Care a fost misiunea încredintata omului prin actul creatiei ?
Aparitia omului în mijlocul universului n-a fost un accident sau o întîmplare , ci o urmarea a hotarîrii unui Consiliu Divin. Dumnezeu a zis :”Sa facem om dupa chipul nostru, dupa asemanarea noastra..”(Gen.1:26). Cînd vorbeste despre Sine, de mai multe ori în acesta hotarîre , Dumnezeu foloseste pronumele personal la plural.Acest fapt confirma trinitatea, dar confera si un statut special fiintei umane. Omul a fost creat în urma deciziei consiliului Divin .Acest statut este definit însa si de modul în care omul a ajuns sa ia fiinta: daca întreaga creatie a luat fiinta la porunca lui Dumnezeu si a fost facuta din nimic(verbul folosit în acest caz este evreiescul „bara”, care înseamna a crea din nimic) , atunci cînd Dumnezeu a facut pe om S-a implicat activ: A luat tarîna pamîntului din care i-a modelat trupul, apoi i-a suflat în nari suflare de viata si omul a devenit un suflet viu . (Gen 2:6) Verbul folosit la facerea omului este evreiescul „asa” care înseamna a face un lucru din ceva existent.
Fiinta umana este diferita însa de întraga creatie nu numai datorita modului în care a fost creata, ci si datorita misiunii care i s-a încredintat. Prin aceasta misiune omul este chemat:
a. sa oglindeasca chipul lui Dumnezeu
În cuvîntul Scripturii, aceasta responsabilitate este evidenta prin hotarîrea lui Dumnezeu care a zis : „Sa facem om dupa chipul Nostru , dupa asemanarea Noastra; „(Gen .1:16) si prin lucrarea lui Dumnezeu ,care a adus la împlinire acest fapt: „Dumnezeu a facut pe om dupa chipul Sau, l-a facut dupa chipul lui Dumnezeu: parte barbateasca si parte femeiasca i-a facut.” (Gen.1:27).
Avînd chipul lui Dumnezeu , omul a dobîndit însusirile unei persoane, avînd la fel ca Dumnezeu , sentiment , intelect si vointa . Desi i s-a daruit un trup material, omul este mai mult decît tarîna ; el este un suflet nemuritor , care în starea de inocenta în care a fost creat, exprima caracterul lui Dumnezeu. Actionînd ca o persoana si reflectînd caracterul lui Dumnezeu omul trebuia sa-l reprezinte pe Dumnezeu în mijlocul creatiei .
Vorbind despre aceasta misiune, psalmistul spune : „omul a fost facut cu putin mai pe jos decît Dumnezeu , si-a fost încununat cu slava si cu cinste.”(Ps.8:5) Potrivit acestei înzestrari, vietuitoarele, diavolul si îngerii cazuti , ar fi trebuit sa stie ca prin ceea ce este, omul pune în lmina chipului lui Dumnezeu.
b. sa reproduca chipul lui Dumnezeu
Daca atunci cînd studiem actul creatiei, oglindirea chipului lui Dumnezeu este o misiune pe care o descoperim în mod implicit , reproducerea chipului lui Dumnezeu este o misiune care i-a fost data omului printr-o porunca explicita. Însusi Dumnezeu a spus omului: „ Creste-ti , înmultiti-va , umpleti pamîntul…”(Gen. 1:28). Foarte multi privesc acest act al reproducerii doar ca un mod de împlinire fizica si de perpetuare a rasei umane. Intentia lui Dumnezeu a fost însa mult mai înalta: El a dorit ca în teritoriul ce a devenit pentru o vreme zona de autoritate si stapînire a Diavolului (Luca 4:5-6; Ef.2:1-2), omul sa multiplice chipul lui Dumnezeu încît sa umple pamîntul de slava.
Misiunea încredintata omului n-a fost doar sa aiba copii care sa populeze pamîntul , ci sa reproduca chipul si imaginea lui Dumnezeu prin toti acestia , pentru ca de la o margine la alta a lumii sa se vada numai slava lui Dumnezeu. Ce chemare înalta ; în teritoriul în care a fost localizat Diavolul , omul trebuia sa oglindeasca chipul lui Dumnezeu si sa reproduca aceasta imagine, încît tot pamîntul sa ajunga plin de chipul lui Dumnezeu. (Isaia 6:3 ;Ps.72:19)
b. sa stapîneasca asupra creatiei lui Dumnezeu
Prin creatie , omul a primit însa o încredintare mult mai înalta : El a fost îmbracat cu slava cinste si autoritate fiind chemat sa stapîneasca peste pestii marii, pasarile cerului si peste orice vietuitoare care se misca pe pamînt, domnind astfel asupra pamîntului, asa cum Dumnezeu îsi exercita domnia si stapînirea asupra întregei existente. (Gen.1:28 ;Ps.8:5-8). În capitolul 2 al cartii Genesa, observam ca omul s-a angajat în împlinirea acestei misiuni atunci cînd a început sa pazeasca si sa lucreze gradina în care a fost asezat si a pus nume animalelor. (Gen 2:19).
Pentru ca Adam sa-si împlineasca misiunea încredintata, Dumnezeu i-a daruit-o pe Eva, care urma sa-i fie ajutorul potrivit. (Gen.2:18-24). Desi misiunea pe carea a primit-o era o chemare înalta, iar Dumnezeu a pregatit omului tot ceea ce avea nevoie pentru a o împlini, acesta a esuat în împlinirea planului lui Dumnezeu
2. Care au fost factorii ce au cauzat esecul omului în aceasta misiune ?
Daca Diavolul prin rebeliunea sa n-a reusit sa ia locul lui Dumnezeu în univers , a încercat sa ia locul lui Dumnezeu în inima omului ; si-a reusit ! Astfel, din cauza neascultarii de Dumnezeu si-a ispitirii diavolului, omul si-a pierdut inocenta , ajungînd într-o stare de pacat. În acest fel imaginea chipului lui Dumnezeu a fost pervertita. Omul nu mai semana acum cu ce L-a creat. De aceea în loc sa reproduca chipul lui Dumnezeu ca pamîntul sa ajunga plin de slava, omul a transmis din generatie în generatie o mostenire pacatoasa a firii pacatului , care a umplut pamîntul de sîlnicie si pacat. (Gen.6:5-6; Gen.6:12.)
În acelasi timp ca urmare a pactului ,omul a pierdut si autoritatea si stapînirea asupra lumii create.Din stapîn , omul a ajuns stapînit de puterea pacatului a Diavolului si-a mortii. Urmarind experienta lui Adam , putem spune ca în urma pacatului, omul a cazut de la cea mai înalta treapta a asemanarii si-a partasiei cu Dumnezeu, la cea mai josnica stare de vinovatie si robie spirituala. Aceasta înfrîngere spirituala descalificîndu-l pentru a împlini misiunea încredintata.
3. Care sunt lucrurile ce pot ajuta omul sa-si împlinesca acesta misiune ?
Desi primul Adam a cazut ,esuînd în misiunea pe care a primit-o , Dumnezeu da omului o a doua sansa prin Hristos(al doilea Adam). (Evrei 2:5-18; Rom.5:12-21). În timpul misiunii Sale, Domnul Isus a cîstigat biruinta exact în domeniile în care a fost înfrînt Adam. Astfel, El a dovedit ascultare deplina fata de Tatal,(Fil.2:6-11) a înfrînt puterea Diavolului, a pacatului si a mortii(Mat.4:1-11; I Cor.15:55-58) si-a dovedit ca are autoritate si stapînire asupra pestilor marii si-a vietuitoarelor pamîntului(Luca 5:1-7 Mat.17:24-27;Mat 26:74-75;Mat.21:1-7)
Noul Testament arata clar ca prin Hristos, Dumnezeu a adus o noua creatie(2 Cor.4:3-6;2 Cor.5:17), iar apostolii folosesc deseori imagini din actul creatiei, pentru a ilustra acest nou început . Asfel mîntuirea începe cu Dumnezeu (Gen 1:1 ;Ioan 1:1-14), iar Duhul Sfînt aduce convingerea de pacat cercetînd inimile oamenilor (Gen.1:2;Ioan 16:5-15) . Cuvîntul Scripturii aduce lumina pentru cei ce zac în Împaratia Întunericului si face o despartire între trup , suflet si duh. (Gen 1:2-8; Ps.119:130; Evrei 4:12). Tot ceea ce a pierdut omul prin caderea lui Adam, cîstiga acum prin Hristos (Rom5:17-21).
Daca Adam a fost chemat sa stapîneasca asupra primei creatii, cu mult mai mult Hristos este capul si stapînul noii cretii a lui Dumnezeu. El este cel de-al doilea Adam, prin care Dumnezeu restaureaza toate lucrurile. (1 Cor.15:45-49) Vechiul Testament este caretea urmasilor lui Adam (Gen.5:1) prin care totul ste închis sub blestem (Mal.4:6), pe cînd Noul Testament este cartea urmasilor lui Hristos, prin care toate lucrurile sunt aduse sub binecuvîntare.(Ap.22:3).
Urmarind ceea ce putem fi prin Hristos, putem spune ca misiunea în care omul a esuat din cauza pacatului lui Adam, poate sa fie împlinita acum prin Hristos!
~ material luat de pe www.misiune.ro ~
<>
Subiect: Misiunea încredintata omului prin creatie
Scop: Sa descoperim care a fost planul lui Dumnezeu încredintat fiintei umane ,
chiar prin actul creatiei si sa vedem cum acesta poate fi împlinit.
Prin actul creatiei ne este descoperita maretia, atotputernicia si întelepciunea lui Dumnezeu (Rom.1:19-20, Ps.19:1,Fapte 17:24-25 ) Privind însa la creatia lui Dumnezeu, observam însa în acelasi timp si ordine ,desavîrsire si scop. Nimic nu este la întîmplare sau fara sens. Fiecarui lucru din creatie, Dumnezeu i-a încredintat o anume menire. Astfel cerul atmosferic a fost creat ca sa faca o despartire între ape(Gen 1:6-8), pamîntul si marea ca sa fie mediul în care Dumnezeu sa aduca viata (Gen.1:9-13) Soarele , luna si stelele au fost create ca sa lumineze si sa faca o împartire a timpului (Gen.1:14-19) ,iar vietuitoarele marii si ale uscatului sa fie cadrul în care Dumnezeu sa-l aseze pe om.(Gen.1:20-25)
Luînd în considerare aceste evidente , putem întelege ca întreaga existenta a fost creata pentru a-L revela si onora pe Dumnezeu, dar în acelasi timp si pentru a forma cadrul perfect în care omul sa-si împlineasca misiunea care urma sa-i fie încredintata. Daca fiecarei parti din creatie i-a fost destinat un scop precis , cu atît mai mult trebuie sa ne asteptam ca Dumnezeu a încredintat o misiune si „coroanei creatiunii Sale”. În studiul prezent dorim sa descoperim care este misiunea încredintata omului chiar prin actul creatiei , ce lucruri i-au cauzat esecul si cum poate omul să-si împlineasca planul care i-a fost destinat?
. Care a fost misiunea încredintata omului prin actul creatiei ?
Aparitia omului în mijlocul universului n-a fost un accident sau o întîmplare , ci o urmarea a hotarîrii unui Consiliu Divin. Dumnezeu a zis :”Sa facem om dupa chipul nostru, dupa asemanarea noastra..”(Gen.1:26). Cînd vorbeste despre Sine, de mai multe ori în acesta hotarîre , Dumnezeu foloseste pronumele personal la plural.Acest fapt confirma trinitatea, dar confera si un statut special fiintei umane. Omul a fost creat în urma deciziei consiliului Divin .Acest statut este definit însa si de modul în care omul a ajuns sa ia fiinta: daca întreaga creatie a luat fiinta la porunca lui Dumnezeu si a fost facuta din nimic(verbul folosit în acest caz este evreiescul „bara”, care înseamna a crea din nimic) , atunci cînd Dumnezeu a facut pe om S-a implicat activ: A luat tarîna pamîntului din care i-a modelat trupul, apoi i-a suflat în nari suflare de viata si omul a devenit un suflet viu . (Gen 2:6) Verbul folosit la facerea omului este evreiescul „asa” care înseamna a face un lucru din ceva existent.
Fiinta umana este diferita însa de întraga creatie nu numai datorita modului în care a fost creata, ci si datorita misiunii care i s-a încredintat. Prin aceasta misiune omul este chemat:
a. sa oglindeasca chipul lui Dumnezeu
În cuvîntul Scripturii, aceasta responsabilitate este evidenta prin hotarîrea lui Dumnezeu care a zis : „Sa facem om dupa chipul Nostru , dupa asemanarea Noastra; „(Gen .1:16) si prin lucrarea lui Dumnezeu ,care a adus la împlinire acest fapt: „Dumnezeu a facut pe om dupa chipul Sau, l-a facut dupa chipul lui Dumnezeu: parte barbateasca si parte femeiasca i-a facut.” (Gen.1:27).
Avînd chipul lui Dumnezeu , omul a dobîndit însusirile unei persoane, avînd la fel ca Dumnezeu , sentiment , intelect si vointa . Desi i s-a daruit un trup material, omul este mai mult decît tarîna ; el este un suflet nemuritor , care în starea de inocenta în care a fost creat, exprima caracterul lui Dumnezeu. Actionînd ca o persoana si reflectînd caracterul lui Dumnezeu omul trebuia sa-l reprezinte pe Dumnezeu în mijlocul creatiei .
Vorbind despre aceasta misiune, psalmistul spune : „omul a fost facut cu putin mai pe jos decît Dumnezeu , si-a fost încununat cu slava si cu cinste.”(Ps.8:5) Potrivit acestei înzestrari, vietuitoarele, diavolul si îngerii cazuti , ar fi trebuit sa stie ca prin ceea ce este, omul pune în lmina chipului lui Dumnezeu.
b. sa reproduca chipul lui Dumnezeu
Daca atunci cînd studiem actul creatiei, oglindirea chipului lui Dumnezeu este o misiune pe care o descoperim în mod implicit , reproducerea chipului lui Dumnezeu este o misiune care i-a fost data omului printr-o porunca explicita. Însusi Dumnezeu a spus omului: „ Creste-ti , înmultiti-va , umpleti pamîntul…”(Gen. 1:28). Foarte multi privesc acest act al reproducerii doar ca un mod de împlinire fizica si de perpetuare a rasei umane. Intentia lui Dumnezeu a fost însa mult mai înalta: El a dorit ca în teritoriul ce a devenit pentru o vreme zona de autoritate si stapînire a Diavolului (Luca 4:5-6; Ef.2:1-2), omul sa multiplice chipul lui Dumnezeu încît sa umple pamîntul de slava.
Misiunea încredintata omului n-a fost doar sa aiba copii care sa populeze pamîntul , ci sa reproduca chipul si imaginea lui Dumnezeu prin toti acestia , pentru ca de la o margine la alta a lumii sa se vada numai slava lui Dumnezeu. Ce chemare înalta ; în teritoriul în care a fost localizat Diavolul , omul trebuia sa oglindeasca chipul lui Dumnezeu si sa reproduca aceasta imagine, încît tot pamîntul sa ajunga plin de chipul lui Dumnezeu. (Isaia 6:3 ;Ps.72:19)
b. sa stapîneasca asupra creatiei lui Dumnezeu
Prin creatie , omul a primit însa o încredintare mult mai înalta : El a fost îmbracat cu slava cinste si autoritate fiind chemat sa stapîneasca peste pestii marii, pasarile cerului si peste orice vietuitoare care se misca pe pamînt, domnind astfel asupra pamîntului, asa cum Dumnezeu îsi exercita domnia si stapînirea asupra întregei existente. (Gen.1:28 ;Ps.8:5-8). În capitolul 2 al cartii Genesa, observam ca omul s-a angajat în împlinirea acestei misiuni atunci cînd a început sa pazeasca si sa lucreze gradina în care a fost asezat si a pus nume animalelor. (Gen 2:19).
Pentru ca Adam sa-si împlineasca misiunea încredintata, Dumnezeu i-a daruit-o pe Eva, care urma sa-i fie ajutorul potrivit. (Gen.2:18-24). Desi misiunea pe carea a primit-o era o chemare înalta, iar Dumnezeu a pregatit omului tot ceea ce avea nevoie pentru a o împlini, acesta a esuat în împlinirea planului lui Dumnezeu
2. Care au fost factorii ce au cauzat esecul omului în aceasta misiune ?
Daca Diavolul prin rebeliunea sa n-a reusit sa ia locul lui Dumnezeu în univers , a încercat sa ia locul lui Dumnezeu în inima omului ; si-a reusit ! Astfel, din cauza neascultarii de Dumnezeu si-a ispitirii diavolului, omul si-a pierdut inocenta , ajungînd într-o stare de pacat. În acest fel imaginea chipului lui Dumnezeu a fost pervertita. Omul nu mai semana acum cu ce L-a creat. De aceea în loc sa reproduca chipul lui Dumnezeu ca pamîntul sa ajunga plin de slava, omul a transmis din generatie în generatie o mostenire pacatoasa a firii pacatului , care a umplut pamîntul de sîlnicie si pacat. (Gen.6:5-6; Gen.6:12.)
În acelasi timp ca urmare a pactului ,omul a pierdut si autoritatea si stapînirea asupra lumii create.Din stapîn , omul a ajuns stapînit de puterea pacatului a Diavolului si-a mortii. Urmarind experienta lui Adam , putem spune ca în urma pacatului, omul a cazut de la cea mai înalta treapta a asemanarii si-a partasiei cu Dumnezeu, la cea mai josnica stare de vinovatie si robie spirituala. Aceasta înfrîngere spirituala descalificîndu-l pentru a împlini misiunea încredintata.
3. Care sunt lucrurile ce pot ajuta omul sa-si împlinesca acesta misiune ?
Desi primul Adam a cazut ,esuînd în misiunea pe care a primit-o , Dumnezeu da omului o a doua sansa prin Hristos(al doilea Adam). (Evrei 2:5-18; Rom.5:12-21). În timpul misiunii Sale, Domnul Isus a cîstigat biruinta exact în domeniile în care a fost înfrînt Adam. Astfel, El a dovedit ascultare deplina fata de Tatal,(Fil.2:6-11) a înfrînt puterea Diavolului, a pacatului si a mortii(Mat.4:1-11; I Cor.15:55-58) si-a dovedit ca are autoritate si stapînire asupra pestilor marii si-a vietuitoarelor pamîntului(Luca 5:1-7 Mat.17:24-27;Mat 26:74-75;Mat.21:1-7)
Noul Testament arata clar ca prin Hristos, Dumnezeu a adus o noua creatie(2 Cor.4:3-6;2 Cor.5:17), iar apostolii folosesc deseori imagini din actul creatiei, pentru a ilustra acest nou început . Asfel mîntuirea începe cu Dumnezeu (Gen 1:1 ;Ioan 1:1-14), iar Duhul Sfînt aduce convingerea de pacat cercetînd inimile oamenilor (Gen.1:2;Ioan 16:5-15) . Cuvîntul Scripturii aduce lumina pentru cei ce zac în Împaratia Întunericului si face o despartire între trup , suflet si duh. (Gen 1:2-8; Ps.119:130; Evrei 4:12). Tot ceea ce a pierdut omul prin caderea lui Adam, cîstiga acum prin Hristos (Rom5:17-21).
Daca Adam a fost chemat sa stapîneasca asupra primei creatii, cu mult mai mult Hristos este capul si stapînul noii cretii a lui Dumnezeu. El este cel de-al doilea Adam, prin care Dumnezeu restaureaza toate lucrurile. (1 Cor.15:45-49) Vechiul Testament este caretea urmasilor lui Adam (Gen.5:1) prin care totul ste închis sub blestem (Mal.4:6), pe cînd Noul Testament este cartea urmasilor lui Hristos, prin care toate lucrurile sunt aduse sub binecuvîntare.(Ap.22:3).
Urmarind ceea ce putem fi prin Hristos, putem spune ca misiunea în care omul a esuat din cauza pacatului lui Adam, poate sa fie împlinita acum prin Hristos!
~ material luat de pe www.misiune.ro ~
<>
duminică, 8 noiembrie 2009
UNDE ESTE PASIUNEA TA ?
"Daca inima ta isi gaseste placerea in a citi romane ori in a se uita la TV, in a se duce la cinema ori in a fi cu prietenii in loc de a sta singura cu Dumnezeu si a-L imbratisa pe El, impartasindu-I grijile si poverile Lui, plangand si bucurandu-te cu EL, atunci cum crezi ca vei reusi sa stai in prezenta Lui o vesnicie ? Vei fi plictisit pana la lacrimi in cer, daca nu esti acum entuziasmat de Dumnezeu!
Mi se pare ca sunt, intr-adevar, putini cei care traiesc cu pasiune pentru Dumnezeu, in special cu pasiunea de a fi cu El. Astazi asa de mare galagie se inalta spre tronul Celui Prea Inalt o galagie numita lauda, si cantare si strigate de bucurie!
Dar... ma intreb daca aceiasi oameni, carora le place sa cante si sa strige , exclamand cu voce tare laudele lui Dumnezeu , au parte de o slava intensa in viata lor secreta intima cu Domnul. Cand s-au terminat serviciile si nu mai este nimeni ca sa te asculte, cand predicatorii si-au terminat slujba si ai ramas singur in banca, cu exceptia Aceluia care este cel mai important, ai tu aceeasi bucurie plina de pasiune in duhul tau, bucuria de a fi doar tu singur cu Dumnezeul cel viu ? "
Keith Green
Mi se pare ca sunt, intr-adevar, putini cei care traiesc cu pasiune pentru Dumnezeu, in special cu pasiunea de a fi cu El. Astazi asa de mare galagie se inalta spre tronul Celui Prea Inalt o galagie numita lauda, si cantare si strigate de bucurie!
Dar... ma intreb daca aceiasi oameni, carora le place sa cante si sa strige , exclamand cu voce tare laudele lui Dumnezeu , au parte de o slava intensa in viata lor secreta intima cu Domnul. Cand s-au terminat serviciile si nu mai este nimeni ca sa te asculte, cand predicatorii si-au terminat slujba si ai ramas singur in banca, cu exceptia Aceluia care este cel mai important, ai tu aceeasi bucurie plina de pasiune in duhul tau, bucuria de a fi doar tu singur cu Dumnezeul cel viu ? "
Keith Green
sâmbătă, 7 noiembrie 2009
Descoperiri ...
Ce este omul? Cum am ajuns sa traim aici? Pentru ce existam? Cum a luat fiinta tot ce vedem in jurul nostru?
Iata cateva intrebari la care omul a incercat sa gaseasca raspuns inca din timpurile stravechi. Candva si eu m-am intrebat cine sunt, ce caut si cum am ajuns aici. Acum consider ca am gasit raspunsurile pe care le cautam si vreau sa spun si altor persoane concluziile la care eu am ajuns.
1) Ce este omul? Omul este creatia lui Dumnezeu! O creatie atat de complexa incat pe zi ce trece descoperim mai mult din ea si continuam sa ne uimim. Incercati sa studiati omul, cum este el din punct de vedere fizic si psihic si veti descoperi ce putin stiti. Multi incearca sa ne convinga ca suntem descendenti ai maimutelor. Dar cat este acest lucru de adevarat? De asemenea, ei spun ca tot ce este in jurul nostru exista pe baza intamplarii.. Dar sa studiem putin problema. Watchman Nee punea problema in felul urmator:
,, Care sunt caracteristicile lucrurilor ce se petrec întâmplător?
In primul rând ştim că ele sunt lipsite de organizare. Cel mult ele pot fi integrate parţial. Ele nu pot fi complet organizate niciodată. Un scop specific poate fi atins din întâmplare numai o singură dată, dar nimeni nu poate atinge un scop specific din întâmplare tot tim¬pul. Dacă arunc acest scaun în cealaltă parte a camerei, este posibil ca din întâmplare el să cadă pe picioarele sale într-un unghi perfect. Dacă fac acelaşi lucru cu un al doilea scaun, se poate întâmpla ca acesta să cadă frumos lângă primul. Dar nu se va întâmpla la fel şi cu al treilea şi al patrulea, şi aşa mai departe. Intâmplarea poate asigura numai o organizare parţială. Ea nu garantează o integrare totală. Mai mult, toate interacţiunile întâmplătoare sunt lipsite de ţintă, sunt dezorga¬nizate şi fără scop.
Priveşte soarele de deasupra capului tău. El nu există fără scop. Dimpotrivă, el are scopul şi importanţa lui. Priveşte prin telescop luna, stelele şi miriadele de galaxii. Unele stele au propriile lor planete. Şi toate urmează traiectorii şi modele precise. Toate sunt organizate. Felul în care se mişcă ele poate fi calculat şi prevăzut.
Din aranjamentul fiecărui lucru din univers noi ştim că Dumnezeu există, deşi nu-L putem vedea. Fiecare fenomen al naturii este atât de echilibrat, organizat, plin de înţeles şi funcţional. “
Citind acest pasaj, am ajuns la concluzia ca nu se poate ajunge la un scop specific din intamplare tot timpul. Observam in jurul nostru cat de oranganizate sunt toate lucrurile si ca fiecare are un scop précis pt care exista. Cercatand cu atentie, nu putem nega acest adevar.
2) Cum a luat fiinta tot ce vedem in jurul nostru?
Asa cum spunea si Watchman Nee, ,, toţi gânditorii au doar două explicaţii pentru originea universului; nu există o a treia explicaţie. Trebuie să acceptaţi una dintre cele două. Care sunt aceste explicaţii? Prima spune că universul a venit în fiinţă prin evoluţie naturală şi autointeracţiune; a doua explicaţie pune originea universului pe seama unei Fiinţe personificate, dotată cu intelect şi scop. Acestea sunt singurele două explicaţii prezentate de către toţi filozofii lumii. Nu există o a treia.
Universul trebuie să fie creat de Cineva dotat cu o înţelepciune profundă, care are o cunoştinţă vastă şi un plan complicat. Dacă nu poţi accepta ideea că universul a apărut la întâmplare, trebuie să recunoşti faptul că el a fost creat de un asemenea Dumnezeu. Nu poate exista o a treia explicaţie. Tu alegi varianta. Trebuie să decizi dacă universul a venit din întâmplare sau a fost creat de Dumnezeu.”
Si daca nu credeti ce vedeti cu ochii poate credeti dovada din interiorul vostru.
Tot Watchman Nee spune in felul urmator: ,,De data aceasta vom analiza inima omului. înainte de a o face, ar trebui de asemenea să observăm un singur fapt: ori de câte ori există o dorinţă, trebuie să existe şi un obiect pentru acea dorinţă. In adâncul fiecărui om există o dorinţă puternică după Dumnezeu. Fie că este vorba de rase foarte civilizate, cum sunt caucazienii sau civilizaţiile antice, ca de exemplu civilizaţia chinezească, fie că este vorba de indigenii africani nativi şi necultivaţi, toţi au un dor comun — Dumnezeu. Din moment ce sunt oameni, ei au un dor după Dumnezeu, indiferent de rasă şi naţionalitate. Acesta este un fapt. Nu poţi aduce argumente împotriva lui. Toţi îl caută pe Dumnezeu. Fiecare om are o dorinţă după Dumnezeu. Acest lucru este foarte clar. Aplicând principiul pe care tocmai l-am menţionat, din moment ce inima noastră simte nevoia după un Dumnezeu, trebuie să existe un Dumnezeu în univers. Dacă Dumnezeu nu există, noi nu am avea niciodată un astfel de dor în inima noastră. NU TE-AI GÂNDIT NICIODATĂ LA DUMNEZEU?“
Un alt argument ar putea fi reprezentat de raspunsurile la rugaciuni. Watchman Nee:
,, Prieteni, credeţi că nu a existat niciodată răspuns la rugăciuni? Vreţi să spuneţi că toate răspunsurile la rugăciuni sunt false? Eu personal am avut cel puţin două sau trei mii de răspunsuri la rugăciuni. Oare este posibil să le soctim ca fiind simple coincidenţe? Mulţi alţi oameni au primit răspuns la rugăciunile lor. Oare toate acestea sunt coincidenţe? Aceste răspunsuri la rugăciuni constituie o dovadă puternică a existenţei lui Dumnezeu! “
Ar mai putea fi multe de spus ca si argumente ca Dumnezeu chiar exista, ca El a creat lumea si pe om, dar cred ca aceste argumente sunt suficiente pentru a va pune pe ganduri. Si cred ca e nevoie de mai multa credinta sa crezi ca nu exista Dumnezeu, decat sa crezi ca El exista!
La intrebarea: Pentru ce existam, voi reveni data viitoare. Si daca sunteti interesati sa aflati mai multe detalii despre ce am scris mai sus, va recomand cu caldura cartea lui Watchman Nee, Credinta Crestina Normala!
Va urma ..
Iata cateva intrebari la care omul a incercat sa gaseasca raspuns inca din timpurile stravechi. Candva si eu m-am intrebat cine sunt, ce caut si cum am ajuns aici. Acum consider ca am gasit raspunsurile pe care le cautam si vreau sa spun si altor persoane concluziile la care eu am ajuns.
1) Ce este omul? Omul este creatia lui Dumnezeu! O creatie atat de complexa incat pe zi ce trece descoperim mai mult din ea si continuam sa ne uimim. Incercati sa studiati omul, cum este el din punct de vedere fizic si psihic si veti descoperi ce putin stiti. Multi incearca sa ne convinga ca suntem descendenti ai maimutelor. Dar cat este acest lucru de adevarat? De asemenea, ei spun ca tot ce este in jurul nostru exista pe baza intamplarii.. Dar sa studiem putin problema. Watchman Nee punea problema in felul urmator:
,, Care sunt caracteristicile lucrurilor ce se petrec întâmplător?
In primul rând ştim că ele sunt lipsite de organizare. Cel mult ele pot fi integrate parţial. Ele nu pot fi complet organizate niciodată. Un scop specific poate fi atins din întâmplare numai o singură dată, dar nimeni nu poate atinge un scop specific din întâmplare tot tim¬pul. Dacă arunc acest scaun în cealaltă parte a camerei, este posibil ca din întâmplare el să cadă pe picioarele sale într-un unghi perfect. Dacă fac acelaşi lucru cu un al doilea scaun, se poate întâmpla ca acesta să cadă frumos lângă primul. Dar nu se va întâmpla la fel şi cu al treilea şi al patrulea, şi aşa mai departe. Intâmplarea poate asigura numai o organizare parţială. Ea nu garantează o integrare totală. Mai mult, toate interacţiunile întâmplătoare sunt lipsite de ţintă, sunt dezorga¬nizate şi fără scop.
Priveşte soarele de deasupra capului tău. El nu există fără scop. Dimpotrivă, el are scopul şi importanţa lui. Priveşte prin telescop luna, stelele şi miriadele de galaxii. Unele stele au propriile lor planete. Şi toate urmează traiectorii şi modele precise. Toate sunt organizate. Felul în care se mişcă ele poate fi calculat şi prevăzut.
Din aranjamentul fiecărui lucru din univers noi ştim că Dumnezeu există, deşi nu-L putem vedea. Fiecare fenomen al naturii este atât de echilibrat, organizat, plin de înţeles şi funcţional. “
Citind acest pasaj, am ajuns la concluzia ca nu se poate ajunge la un scop specific din intamplare tot timpul. Observam in jurul nostru cat de oranganizate sunt toate lucrurile si ca fiecare are un scop précis pt care exista. Cercatand cu atentie, nu putem nega acest adevar.
2) Cum a luat fiinta tot ce vedem in jurul nostru?
Asa cum spunea si Watchman Nee, ,, toţi gânditorii au doar două explicaţii pentru originea universului; nu există o a treia explicaţie. Trebuie să acceptaţi una dintre cele două. Care sunt aceste explicaţii? Prima spune că universul a venit în fiinţă prin evoluţie naturală şi autointeracţiune; a doua explicaţie pune originea universului pe seama unei Fiinţe personificate, dotată cu intelect şi scop. Acestea sunt singurele două explicaţii prezentate de către toţi filozofii lumii. Nu există o a treia.
Universul trebuie să fie creat de Cineva dotat cu o înţelepciune profundă, care are o cunoştinţă vastă şi un plan complicat. Dacă nu poţi accepta ideea că universul a apărut la întâmplare, trebuie să recunoşti faptul că el a fost creat de un asemenea Dumnezeu. Nu poate exista o a treia explicaţie. Tu alegi varianta. Trebuie să decizi dacă universul a venit din întâmplare sau a fost creat de Dumnezeu.”
Si daca nu credeti ce vedeti cu ochii poate credeti dovada din interiorul vostru.
Tot Watchman Nee spune in felul urmator: ,,De data aceasta vom analiza inima omului. înainte de a o face, ar trebui de asemenea să observăm un singur fapt: ori de câte ori există o dorinţă, trebuie să existe şi un obiect pentru acea dorinţă. In adâncul fiecărui om există o dorinţă puternică după Dumnezeu. Fie că este vorba de rase foarte civilizate, cum sunt caucazienii sau civilizaţiile antice, ca de exemplu civilizaţia chinezească, fie că este vorba de indigenii africani nativi şi necultivaţi, toţi au un dor comun — Dumnezeu. Din moment ce sunt oameni, ei au un dor după Dumnezeu, indiferent de rasă şi naţionalitate. Acesta este un fapt. Nu poţi aduce argumente împotriva lui. Toţi îl caută pe Dumnezeu. Fiecare om are o dorinţă după Dumnezeu. Acest lucru este foarte clar. Aplicând principiul pe care tocmai l-am menţionat, din moment ce inima noastră simte nevoia după un Dumnezeu, trebuie să existe un Dumnezeu în univers. Dacă Dumnezeu nu există, noi nu am avea niciodată un astfel de dor în inima noastră. NU TE-AI GÂNDIT NICIODATĂ LA DUMNEZEU?“
Un alt argument ar putea fi reprezentat de raspunsurile la rugaciuni. Watchman Nee:
,, Prieteni, credeţi că nu a existat niciodată răspuns la rugăciuni? Vreţi să spuneţi că toate răspunsurile la rugăciuni sunt false? Eu personal am avut cel puţin două sau trei mii de răspunsuri la rugăciuni. Oare este posibil să le soctim ca fiind simple coincidenţe? Mulţi alţi oameni au primit răspuns la rugăciunile lor. Oare toate acestea sunt coincidenţe? Aceste răspunsuri la rugăciuni constituie o dovadă puternică a existenţei lui Dumnezeu! “
Ar mai putea fi multe de spus ca si argumente ca Dumnezeu chiar exista, ca El a creat lumea si pe om, dar cred ca aceste argumente sunt suficiente pentru a va pune pe ganduri. Si cred ca e nevoie de mai multa credinta sa crezi ca nu exista Dumnezeu, decat sa crezi ca El exista!
La intrebarea: Pentru ce existam, voi reveni data viitoare. Si daca sunteti interesati sa aflati mai multe detalii despre ce am scris mai sus, va recomand cu caldura cartea lui Watchman Nee, Credinta Crestina Normala!
Va urma ..
luni, 2 noiembrie 2009
Cum am ajuns in Familia Torent Crestin ..
Acum 2 ani, la sfarsitul anului 2007, s-a intamplat sa ma uit la un film numit "Pamela's prayer" si la sfarsitul filmului am observat urmatoarele cuvinte: " Film downloadat de pe www.torentcrestin.net" si asa m-am hotarat sa incerc sa gasesc site-ul si sa vad despre ce este vorba. Apropo de film, vi-l recomand cu toata caldura. :)
Am intrat pe site dupa ce am facut rost de o invitatie .. acela a fost pasul care urma sa-mi schimbe viata intr-o directie noua. Initial nu stiam cam ce reprezinta Torent Crestin, dar va pot marturisi azi, dupa aproape 2 ani, ca este un loc exceptional.. un loc unde am gasit o familie in adevaratul sens al cuvantului, oameni pe care ma pot baza si oameni care slujesc Dumnezeului celui viu, oameni care sunt implicati in lucrari spre slava lui Dumnezeu!
Acum, prin voia lui Dumnezeu, am ajuns si eu sa particip la aceste lucrari, slujind ca moderator si ca djane la Radio Torent Crestin: http://www.torentcrestin.net:8000/listen.pls
Ii multumesc lui Dumnezeu ca a ingaduit atunci ca sa aflu despre acest site.. prin care Dumnezeu a schimbat multe in viata mea! Va recomand cu toata caldura sa cercetati despre ce este vorba, sa va rugati pentru lucrarea care se face aici si sa ascultati Radio Torent Crestin - Un Radio cu suflet!
Plopu - Locul unde Dumnezeu te atinge!
Plopu - Locul in care te atinge Dumnezeu!
Pot spune ca isi merita pe deplin descrierea.. Intr-adevar a fost locul unde am simtit atingerea lui Dumnezeu. Nu numai ca m-am bucurat de prezenta familiei de pe Torent Crestin, care imi e nespus de draga, dar si locul in care este asezata aceasta tabara si tema taberei de la Plopu 25 " Lupta-te lupta cea buna! " au fost la inaltime!
Acolo era cu adevarat o unitate in diversitate: erau prezenti oameni din diferite tari, de diverse confesiuni si varste. Dimineata ma trezeam cu superbe melodii crestine, cu mesaje devotionale deosebite si peste tot se simtea prezenta plina de farmec a lui Dumnezeu. Partasia dintre noi a fost extraordinara si ne-am bucurat mult sa fim impreuna! S-au legat prietenii stranse intre noi!
Personal astept cu mare nerabdare Plopu 26 si sper sa ingaduie Domnul sa ajungem cat mai multi acolo! Va fi cu siguranta de neuitat!
Plopu 26 se va desfasura in perioada 31 iulie - 7 august 2010!
Pot spune ca isi merita pe deplin descrierea.. Intr-adevar a fost locul unde am simtit atingerea lui Dumnezeu. Nu numai ca m-am bucurat de prezenta familiei de pe Torent Crestin, care imi e nespus de draga, dar si locul in care este asezata aceasta tabara si tema taberei de la Plopu 25 " Lupta-te lupta cea buna! " au fost la inaltime!
Acolo era cu adevarat o unitate in diversitate: erau prezenti oameni din diferite tari, de diverse confesiuni si varste. Dimineata ma trezeam cu superbe melodii crestine, cu mesaje devotionale deosebite si peste tot se simtea prezenta plina de farmec a lui Dumnezeu. Partasia dintre noi a fost extraordinara si ne-am bucurat mult sa fim impreuna! S-au legat prietenii stranse intre noi!
Personal astept cu mare nerabdare Plopu 26 si sper sa ingaduie Domnul sa ajungem cat mai multi acolo! Va fi cu siguranta de neuitat!
Plopu 26 se va desfasura in perioada 31 iulie - 7 august 2010!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)