Casatorie cu aport 100%

Soţia mea nu este jumătatea mea, eu nu-s jumătatea soţiei mele. Eu sunt o fiinţă completă şi întreagă, cu şi prin Dumnezeu. Căsnicia nu-i aceea a două jumătăţi ce devin una, ci a două fiinţe complete ce cu ajutorul lui Dumnezeu devin una. Noi suntem una în El, după cum şi individual suntem compleţi în El.

Dacă eu mă căsătoresc ca soţia mea să-mi fie jumătate, atunci eu voi depinde de ea în găsirea fericirii mele, a împlinirii mele. Eu trăiesc şi supravieţuiesc prin ea. Când ea nu-mi împlineşte nevoie, devin nemulţumit, nefericit şi singur.

Psalmistul spune: Toate izvoarele mele Sunt în Tine (Ps 87:7), unde „tine” este Dumnezeu. Împlinirea mea 100% este în Dumnezeu. Eu aduc această împlinire în familie, în viaţa soţiei mele. Eu nu vin cu nevoi ce ea trebuie să le împlinească, ci vin cu resurse pentru ea. La fel şi soţia mea vine împlinită de Dumnezeu, şi aduce resursele împlinirii ei! Asta înseamnă şi că, eu nu vin în căsnicie cu aşteptări, ci cu oferte: cum pot face fericit pe celălalt! 

Scris de Doru Ted. Pope, Seattle, WA


Sursa:  http://www.resursespirituale.org/1/category/devotionale/1.html

Viziune asupra familiei ..

Recent, o buna prietena, Charys, a postat ceva deosebit si pentru ca mi-a placut mult, i-am cerut permisiunea sa o postez si eu intr-o postare relativ modificata. Am ales o imagine a familiei Graham pentru ca este o familie aproape de sufletul meu, o familie pe care o admir si o am ca model. Iar versurile de mai jos apartin postarii prietenei mele, versuri care se potrivesc mult si cu modul in care privesc eu casnicia..

M-am casatorit cu un barbat pe care-l respect.

Nu trebuie sa ma plec inaintea lui.
M-am casatorit cu un barbat pe care-l ador si admir,
Nu am nevoie de o lista cu titlul
” Cum sa-i satisfac orgoliul ” sau
” Nevoia barbatului de a fi admirat ”...

Dragoste, supunere, loialitate, incredere -
Toate sunt in interiorul meu;
Ele imi determina actiunile
Reducerea la reguli mi-ar distruge dorinta de a le implini...

Am hotarat sa-l slujesc
Si sa ma bucur de el...

Am hotarat sa traim impreuna,
Sa crestem impreuna,
Sa iubim mai mult impreuna,
Chiar si atunci cand ne doare
Si avem conflicte...

Am hotarat sa ne cunoastem unul pe altul,
Ca doi oameni reali,
Ca doua personalitati individuale,
Unici, cum altii nu sunt...

Casnicia noastra este hotararea de a ne iubi,
De a fi impreuna,
De a ne cunoaste si de a ne intelege,
De a ne darui pe noi insine
De a ne impartasi scopurile,
Preocuparile,
Dorintele,
Nevoile...

Hotararea noastra a dus la fapte.
Dragostea ne determina comportamentul
Si viata impreuna...
Si, deoarece nu putem indeplini toate obligatiile
Si tot ceea ce ne cere dragostea,
Suntem obligati sa credem in iertare...
... si in har ...

Fireproof

Am vazut mai demult acest film si chiar ma mir ca nu l-am recomandat pana acum aici. Cred ca multi dintre voi l-ai vazut deja, dar pentru cine nu l-a vazut inca, va spun ca este un fimp care dovedeste ca daca Dumnezeu este centrul vietii noastre, totul se schimba, chiar si o casnicie pe cale de disparitie.

Este un film deosebit si vi-l recomand cu caldura. Am sa pun si trailerul si prima parte din film cu subtitrare in engleza. Restul partilor le gasiti pe youtube in continuarea primei parti.

 Trailer-ul oficial:


Prima parte:


Vizionare placuta!

1 Corinteni 13 pe limba casniciei

Am gasit un material foarte interesant pe un blog, pe care-l citesc regulat, numit Depozitarul lui Dumnezeu: http://nazireat4him.blogspot.com/ si nu m-am putut abtine sa nu postez materialul si aici, sa-l vedeti si voi. Cu siguranta mult adevar in textul de mai jos, adevar ce va aduce multe binecuvantari, celui ce-l aplica in casnicia lui!

(1) Chiar dacă m-aş ruga în public, astfel încât să-i fac pe toţi să se simtă umiliţi în faţa evlaviei mele, şi chiar dacă aş vorbi în faţa altora cu cuvinte pompoase, încât să-i duc de nas pe toţi cu elocinţa mea, şi chiar de aş avea o voce încât să storc în biserică lacrimi din ochii bătrânilor şi aplauze din partea tinerilor, dacă nu-mi iubesc soţia, sunt egal cu zero.

(2) Şi chiar dacă aş predica în biserică sau aş da învăţătură la întâlnirile tinerilor şi aş fi tobă de Biblie şi teologie, şi chiar dacă aş fi nelipsit de la toate repetiţiile de cor şi fanfară şi din toate misiunile, ba chiar şi la înmormântări, dacă nu-mi iubesc soţia pe care mi-a dat-o Dumnezeu, sunt egal cu zero.

(3) Şi chiar dacă m-aş scula cu noaptea în cap şi aş pleca la lucru şi aş avea chiar două sau trei slujbe, ca să aduc bani în casă, şi chiar dacă m-aş duce să lucrez în Spania sau Italia, şi chiar dacă mi-aş face casă mare şi mi-aş putea schimba maşina tot la doi-trei ani, şi am avea toate lucrurile necesare în casă, şi am mânca măcar săptămânal la restaurant, dacă nu-mi iubesc soţia, e totul egal cu zero!

(4) Dragostea rabdă multe critici şi refuzuri, multe oboseli ale partenerului, încăpăţânări şi schimbări de planuri.
Dragostea iartă de fiecare dată, ştie să şteargă lacrimi şi să îmbrăţişeze, să îmbărbăteze şi să restaureze. Dragostea ştie să jertfească din timpul şi activităţile ei plăcute, chiar şi atunci când ceea ce face nu trezeşte în ea entuziasmul pe care l-ar fi trezit activitatea ce şi-a propus-o.
Dragostea nu e invidioasă când partenera lui e considerată o soţie mai bună decât e el un soţ bun.
Dragostea nu îl consideră pe celălalt mai prejos ca valoare, daruri, aptitudini, sau ca fiind cel bun să asculte, nu să vorbească.

(5) Dragostea se spală pe dinţi, chiar şi pe picioare; nu-şi bate joc de tine şi nu te critică, nici nu te ia peste picior de faţă cu alţii.
Dragostea nu-l consideră pe celălalt un sclav care să slujească şi să-i împlinească toate poftele şi dorinţele.
Dragostei nu-i sare ţandăra de fiecare dată când celălalt nu îi face pe plac şi nu consideră că e buricul pământului, sau cel puţin al căsniciei.
Dragostea nu e răzbunătoare şi nici nu-i dă celuilalt de înţeles zilnic că „aşa cum faci tu, aşa o să-ţi fac şi eu”.

(6) Dragostea nu se bucură de necazul celuilalt, nici măcar atunci când acesta a dat cu capul în mod meritat; dragostea nu aşteaptă cu nerăbdare să păţească ceva partenerul, ca să-i poată arunca: „ţi-am spus eu că aşa va fi”.
Dragostea apreciază adevărul oriunde îl găseşte, chiar pe buzele partenerului care-i spune că a greşit.

(7) Dragostea nu trâmbiţează în public, nici celui mai bun prieten, greşelile partenerului.
Dragostea îl crede pe celălalt pe cuvânt şi nu ia atitudinea de agent FBI, de a-i urmări fiecare pas, doar se vor adeveri bănuielile lui.
Dragostea va nădăjdui în fiecare zi că celălalt va deveni mai blând, mai smerit, mai evlavios, mai iertător, mai înţelept, mai iubitor, şi nu îi va zice: „Tu niciodată nu o să…”
Dragostea suferă chiar şi nedreptăţile pe care i le face celălalt şi nu se transformă în ură, ci aşteaptă smerirea, împăcarea şi îndreptarea lucrurilor, înaintea lui Dumnezeu.

(8) Dragostea de felul acesta nu poate fi ucisă de nimeni şi nimic.
Căci aprecierile celor din biserică se pot duce; averea se poate pierde, iar realizările uita. Dar în căsnicie, ceea ce va însemna, va fi dragostea.

(9) Suntem chemaţi să ne implicăm în lucruri în parte şi să strângem bunuri în parte, dar să iubim pe de-a-ntregul.

(13) Acum, dar, rămân acestea trei: credinţa că Dumnezeu ne va călăuzi în căsnicia noastră, speranţa că vom avea o viaţă fericită împreună, şi dragostea de azi, tare ca moartea şi ca locuinţa morţilor.
Şi, ziceţi şi voi dacă nu, asta contează cel mai mult

Sursa : Predici Reformate