Cei care se indoiesc .. sa nu se astepte sa primeasca ceva!

Credinta .. multi vorbim despre ea, putini o avem cu adevarat. Se intampla sa-L rugam pe Dumnezeu sa ne implineasca un anume lucru .. ne-am rugat, dupa care ne asteptam sa se faca exact cum am cerut, pentru ca ne-am rugat cu credinta in acel moment; cand vedem ca rugaciunea ,,n-are efect" ne intristam si renuntam. Il tratam pe Dumnezeu, cum cineva spunea, ca pe un duh din lampa lui Aladin: il scoatem afara doar cand vrem implinirea dorintelor si il bagam la loc dupa. Sa nu uitam insa cine este Dumnezeu; asa de maret si nepatruns este incat nu poate fi definit.
Cu privire la rugaciunea ce inca nu a primit raspuns, cauzele sunt multiple, insa acum vreau sa ma axez pe doua dintre ele: credinta si perseverenta. In Iacov 1:6-8 gasim asa: ,, Dar s'o ceară cu credinţă, fără să se îndoiască deloc: pentrucă cine se îndoieşte, seamănă cu valul mării, tulburat şi împins de vînt încoace şi încolo. Un astfel de om să nu se aştepte să primească ceva dela Domnul, căci este un om nehotărît şi nestatornic în toate căile sale. " Deci daca ne indoim, inseamna ca nu-l credem pe Dumnezeu pe cuvant si sa nu ne asteptam sa primim ceva.
Amintiti-va ca Avraam a asteptat inca 13 ani in plus cu privire la implinirea dorintei lui pentru ca ,,s-a grabit" si nu L-a asteptat pe Dumnezeu cu privire la fiul promis ( Geneza 16 ), iar Iosif a facut acelasi lucru cu privire la eliberarea lui din temnita si asta l-a costat inca 2 ani acolo ..( Geneza 40 ).
Concluzia: nu trebuie sa ne indoim si trebuie sa perseveram in credinta, daca vrem sa fim placuti lui Dumnezeu si daca vrem sa primim raspuns. Cererile noastre ajung la El, dar necredinta noastra ne amana, ceva timp, raspunsul.

Gandul zilei:
Persevereaza in credinta, pentru ca cei care se indoiesc nu trebuie sa se astepte sa primeasca ceva!

Rezultatele sondajelor despre rugaciune si cum ne raportam la ea

Timp de o luna am pus pe blog 2 sondaje importante cu privire la rugaciune. De ceva timp ma intereseaza, in mod deosebit, rugaciunea in toate aspectele ei.

Primul sondaj: Cat timp petreceti in rugaciune?
Din 42 de persoane care au raspuns: 2 % se roaga peste 3 ore, 9 % o ora sau doua, 11 %  nu se roaga, 23 % aproximativ o jumatate de ora, 26 % se roaga intre 10 si 15 min si tot 26 % se roaga mai putin de 10 min pe zi.
***
Dupa cum ati observat, mai mult de jumatate se roaga aproximativ 10 minute pe zi. Ma intreb: daca rugaciunea este atat de importanta, pentru ca asa comunicam cu Tatal, de ce ne rugam atat de putin?
Aceste sondaje nu au fost puse la intamplare. In urmatoarea perioada as vrea sa studiem despre rugaciune, in toate aspectele ei, dupa care vom aplica tot ce dobandim ca si teorie.

Al doilea sondaj: Sunteti multumiti de timpul petrecut in rugaciune?

Din 35 de persoane care au raspuns: 2 % nu s-au gandit niciodata la aceasta intrebare, 11 % nu se roaga, 14 % sunt multumiti, 20 % nu sunt multumiti si 51 % nu sunt multumiti, dar ar vrea sa faca ceva in aceasta privinta.


***
Si pentru ca mai mult de jumatate nu sunt multumiti de timpul lor de rugaciune, dar ar vrea sa face ceva in aceasta privinta, ma bucur mult de postarile care or sa mai urmeze .. in seria de postari numita: Rugaciunea - cea mai grozava arma a crestinului. Unele postari din aceasta serie sunt idei principale preluate din cartea pe care o citesc acum: Rugaciunea de Philip Yancey, carte pe care v-o recomand din toata inima!

Din seria: Rugaciunea - cea mai grozava arma a crestinului - 2

Cap 2: Vedere de sus

,, Cand privesc cerurile - lucrarea mainilor Tale - luna si stelele pe care le-ai facut, imi zic: Ce este omul ca sa te gandesti la el si fiul omului ca sa-l bagi in seama? " Ps 8:3,4

Noi oamenii suntem un fir de praf pe suprafata unei planete care scapa unei descrieri exacte. In miezul intrgii realitati se afla Dumnezeu, o inimaginabila sursa de putere si iubire. In fata unei astfel de realitati ne putem simti striviti, umiliti de conditia noastra de oameni, sau putem, asemeni psalmistului, sa ridicam ochii spre cer exclamand: ,, Doamne, Dumnezeul nostru, cat de minunat este numele Tau pe tot pamantul."

Rugaciunea este cea care descopera adevarata mea stare de dependenta fragila. Prin rugaciunea noi intram pe teritoriul lui Dumnezeu. Privesc natura si vad nu doar florile de camp si plopii tremuratori, ci si semnatura unui mare artist. Privesc omul si vad in el nu un ,,biet animal, gol si pe doua labe " [ Shakespeare - Regele Lear ], ci o persoana cu un destin etern, facuta dupa chipul lui Dumnezeu. Recunostiinta si lauda izbucnesc atunci ca o reactie naturala, nicidecum ca o obligatie.

Rugaciunea si numai rugaciunea ma poate aduce mai aproape de viziunea lui Dumnezeu. Rugaciunea imi permite sa recunosc esecurile, slabiciunile si limitarile in fata Aceluia care raspunde vulnerabilitatii umane cu infinita mila. Rugaciunea este actul prin care vedem realitatea din perspectiva lui Dumnezeu.

Din seria: Rugaciunea - cea mai grozava arma a crestinului - 1

Pe 5 martie 2010 am inceput sa citesc cartea Rugaciunea de Philip Yancey. Simt ca falimentez in acest domeniu, de aceea vreau sa ma pun serios in a investi in cea mai puternica arma a crestinului: rugaciunea. Si pentru ca tot citesc aceasta carte, am sa scriu si aici pe blog, pentru voi, ideile de baza. Voi numi aceasta serie de articole: ,, Rugaciunea - cea mai grozava arma a crestinului! "

***

Cap I : Cea mai arzatoare dorinta omeneasca

Ne rugam pentru ca vrem sa intaltam multumirile noastre, spre cineva sau spre ceva, pentru frumusetile si splendorile vietii si, de asemenea, pentru ca ne simtim mici si neajutorati iar uneori speriati. Ne rugam pentru iertare, pentru putere, pentru a intra in legatura cu Acela care exista din vesnicie, pentru a ne asigura ca nu suntem singuri. Rugaciunea este universala pentru ca se adreseaza unei nevoi fundamentale.

Martin Luther, care acorda zilnic 2 pana la 3 ore de rugaciune, spunea ca aceasta ar trebui sa fie pentru noi ceva tot atat de natural pe cat este pentru un pantofar sa faca incaltari si pentru un croitor sa faca vesminte.

Rugaciunea este subminata de:
- tehnologia moderna ( sunam la 122, decat sa ne rugam, cum faceau oamenii pe vremuri )
- scepticismul modern ( respiram o atmosfera saturata de indoiala )
- prosperitate, care contribuie la diminuarea interesului pentru rugaciune.
- presiunea timpului nu mai lasa loc acelui ritm de viata domol de care are nevoie rugaciunea.
Unde mai incape Dumnezeu intr-o viata care pare a fi pierdut deja lupta cu cronometrul?
Pentru un crestin, rugaciunea reprezinta cea mai importanta modalitate de a petrece timpul, in comparatie cu scepticul care o considera pierdere de vreme.
Fiinta umana are o dorinta innascuta pentru Dumnezeu, iar rugaciunea este calea de a implini aceasta nazuinta. Rugaciunea este un privilegiu, nu o indatorire. Ea este locul unde faptura umana se intalneste cu Dumnezeu.

Rugaciunea

"O zi fara rugaciune e o zi fără binecuvântări şi o viaţă fără rugăciune e o viaţă fără putere!"
"Ceea ce ne desparte de Dumnezeu este, nici mai mult nici mai puţin, decât... o rugaciune."
"Cereri mari duc la răspunsuri mari, pentru că rugaciunea mişcă mâinile care mişcă lumea."
"Nu schimbi nimic ingrijorandu-te pentru problema ta... Poti schimba insa totul rugandu-te pentru ea!"
"Fa-ti timp sa te rogi. Este cea mai mare putere de pe pamant."
"Nu te mai stradui sa Ii dai indicatii lui Dumnezeu, asteapta-te ca in rugaciune sa ti sa spuna tie ce trebuie sa faci."
"Rugaciunea este secretul puterii."
"O persoana fara rugaciune este ca un copac fara radacina."

"Rugaciunea trebuie sa faca parte din deprinderile spirituale insa ea inceteaza sa mai fie eficienta atunci cand e facuta doar din deprineri...Dorinta da ardoare rugaciunii. Sufletul nu poate ramane placid cand e invadat de o dorinta puternica...Dorintele puternice duc la rugaciuni puternice...Neglijarea rugaciunii este clopotul care anunta moartea dorintelor spirituale. Sufletul s-a departat de Dumnezeu atunci cand dorinta dupa El nu-l mai face sa se incuie in camera lui. Nu poate sa existe rugaciune adevarata fara dorinta!"

"Nu exista rugaciune care sa nu fie ascultata de Dumnezeu."
Roaga-te puternic cand iti este cel mai greu sa te rogi!

- autori anonimi-
Dr.Weslay Duewel spunea: "Rugaciunea strapunge orice perdea de intuneric. Rugaciunea surpa orice bastion al intunericului. Rugaciunea demoleaza toate fortaretele iadului. Rugaciunea este arma atotbiruitoare si in acelasi timp, invincibila a ostirii lui Dumnezeu"
"Prin rugaciune adevarata incepem sa gandim ceea ce gandeste Dumnezeu: sa dorim ceea ce doreste El, sa iubim ceea ce iubeste El, sa vrem ceea ce vrea El. Treptat invatam sa vedem lucrurile din perspectiva Sa." (Richard Foster)
Niciodată să nu spui rugăciuni, ci să te rogi. Richard Wurmbrand

C.S. Lewis spunea: "Daca mi-ar fi raspuns Dumnezeu la toate rugaciunile mele, nu stiu unde as fi fost acum."
R. Sibbes spunea: "Când ne adresam lui Dumnezeu în rugaciune, diavolul stie ca primim puteri împotriva lui, de aceea i se opune din rasputeri."
Leonard Ravenhill spunea:"Daca ar fi cineva în stare sa-i faca pe credinciosi sa se roage, sub puterea lui Dumnezeu, ar deschide usa celei mai mari treziri spirituale pe care a vazut-o vreodata acest pamânt."

***

Vreau sa-i multumesc lui Dumnezeu ca ne iubeste mai multe decat ne imaginam! Nu numai ca ne-a salvat de o eternitate in chin, departe de El, dar ne si ofera arme impotriva lui satan. Si una din cele mai puternice arme este rugaciunea, deoarece prin ea noi comunicam cu Dumnezeu si primim putere pentru a birui! Nu neglijati rugaciunea!! Si nu uitati: Dumnezeu ne asculta oricand si are timp pentru fiecare dintre noi, numai noi sa ne facem timp pentru El!

Cata,

Rugaciunea unei fetite…

Intr-o noapte am lucrat din greu ca sa asist o mama la nastere, dar in ciuda tuturor stradaniilor noastre, ea a murit lasand in urma un bebelus mititel, nascut prematur, si o fetita de doi ani, plangand. A fost dificil sa pastram bebelusul in viata, deoarece nu aveam incubator (nu era electricitate pentru alimentarea unui incubator) si nimic care sa faciliteze metodele necesare si speciale de hranire.

Cu toate ca ne aflam la ecuator, noptile erau deseori friguroase, cu accese inselatoare. Una din moasele studente a mers dupa cutia pe care o aveam pentru asemenea copii si dupa scutecul de bumbac in care bebelusul avea sa fie infasurat. Alta a mers sa puna lemne pe foc si sa umple o sticla cu apa fierbinte. Putin mai tarziu, a venit inapoi suparata si mi-a spus ca, in timp ce umplea sticla, aceasta s-a crapat. Cauciucul se distruge usor in climatul tropical.

“Si era ultima noastra sticla pentru apa fierbinte!” exclama ea. Asa cum in Vest nu are nici un rost sa plangi pentru laptele varsat, asa si in Africa Centrala poate fi considerat fara rost sa plangi dupa sticle sparte. Dar nu cresc in copaci si nu sunt nici magazine pe cararile padurii. “Bine”, i-am spus “pune copilul langa foc cat se poate de aproape ca sa fie in siguranta si tu culca-te intre bebelus si usa ca sa-l aperi de curent. Misiunea ta e sa tii copilul cald.”

Urmatoarea zi, pe la pranz, asa cum faceam in majoritatea zilelor, am mers sa ma rog cu fiecare dintre copiii orfani care voiau sa ma insoteasca. Le-am dat celor mici diferite sugestii pentru motive de rugaciune si le-am spus si despre bebelus. Le-am explicat problema noastra, aceea de a tine copilul tot timpul destul de cald, mentionand si despre sticla pentru apa fierbinte. Bebelusul putea muri imediat daca facea friguri. Le-am spus si despre sora lui de doi ani, care plange pentru ca mama ei a murit. O fetita de zece ani, Ruth, s-a rugat cu obisnuita sinceritate concisa a copiilor nostri africani. “Doamne, te rog”, s-a rugat ea “trimite-ne o sticla. Nu maine, ca n-ar mai fi de nici un folos pentru ca maine copilul va fi mort, ci trimite-o, te rugam, in dupa-amiaza asta.” In timp ce ma sufocam in mine din pricina indraznelii rugaciunii, ea a adaugat in incheiere: “Si daca tot te ocupi de asta, n-ai vrea sa trimiti si o papusica pentru fetita, astfel incat sa stie ca Tu te gandesti la ea?”

Asa cum se intampla deseori la rugaciunile copiilor, eram pusa intr-o situatie dificila. Puteam sa spun din toata inima: “Amin”? Pur si simplu nu credeam ca Dumnezeu ar putea face asta. O, da, stiam ca El poate face orice. Asa spune Biblia. Dar sunt limite, nu-i asa? Singurul mod prin care Dumnezeu putea raspunde acestei rugaciuni aparte era primirea unui pachet de acasa. Eram in Africa de mai mult de patru ani si niciodata nu primisem nici macar un pachet de acasa; si chiar daca cineva mi-ar fi trimis un pachet, cine ar fi pus in el o sticla pentru apa fierbinte? Eram doar la ecuator!

La jumatatea dupa-amiezii, in timp ce predam la scoala de asistente, am primit un mesaj ca era o masina la usa din fata a casei mele. Cand am ajuns acasa, masina plecase, dar acolo, pe veranda, era un pachet mare, de mai multe kilograme. Am simtit cum mi se adunau lacrimi in ochi. N-am putut sa deschid singura pachetul, asa ca am trimis dupa copiii orfani. Impreuna am scos snurul, desfacand cu grija fiecare nod. Am impaturit hartia, avand grija ca sa nu o rupem degeaba. Curiozitatea si emotia cresteau. Treizeci sau patruzeci de ochi priveau cu cea mai mare atentie cutia cea mare de carton. Intai am scos pulovere impletite, frumos colorate. Ochii le straluceau cand le-am impartit. Apoi am gasit bandaje tricotate pentru pacientii leprozeriei si copiii pareau putin plictisiti. A urmat o cutie de stafide – aveam sa facem umplem un cuptor cu minunate chifle pentru week-end. Cand am controlat din nou cu mana in cutie, am simtit… ar fi putut fi? Am apucat si am scos din cutie – “da, o sticla de cauciuc pentru apa fierbinte, nou-nouta!” am strigat. Nu-I cerusem lui Dumnezeu s-o trimita; de fapt nici n-am crezut ca el va trimite asa ceva.

Ruth era in primul rand de copii. S-a repezit in fata, strigand: “Daca Dumnezeu a trimis sticla, sigur este si papusa!” Scotocind prin cutie, ea scoase o papusa mica, imbracata minunat. Ochii ii stralucira! Nu se indoise deloc. Uitandu-se la mine, intreba: “As putea merge cu tine, mami, sa dau papusica acelei fetite ca sa stie ca Isus cu adevarat o iubeste?” Acel pachet calatorise timp de cinci luni. Fusese trimis de fostul meu instructor de la Scoala Duminicala, al carei lider a auzit si a ascultat indemnul lui Dumnezeu de a trimite o sticla pentru apa fierbinte chiar la ecuator. Si o fetita pusese inauntru o papusa pentru un copil african – cu cinci luni inainte – ca raspuns la rugaciunea plina de credinta a uneia de zece ani care a spus “in dupa amiaza asta”.

“ Inainte ca sa Ma cheme, le voi raspunde! ” Isaia 65:24

sursa: www.crestintotal.ro