O remarca importanta cu privire la cartea Nu am destula credinta ca sa fiu ateu

Asa cum stiti, in prezent citesc cartea N-am destula credinta ca sa fiu ateu de Norman Geisler si Frank Turek. Eu v-a recomandat aceasta carte si v-o recomand in continuare, insa am ceva de specificat: capitolul 3 este total gresit ( afirma cum ca Dumnezeu a ,,declansat" Big Bang). Restul cartii este foarte bun si prezentat in mod logic, insotit de dovezi.

Insa, asa cum Dumnezeu spune: ,, Cercetati si pastrati ce este bun ", asa va spun si eu acum. Categoric nu anulez acuratetea cartii, din contra o studiez cu mare interes. Dar pentru ca sunt interesata ca voi sa stiti adevarul, am decis ca e bine sa atrang atentia cu privire la acel capitol.

Si ca sa stiti ca am motive intemeiate sa nu cred capitolul 3, cititi aici. Imi cer scuze ca nu am un articol in limba romana, insa cu prima ocazie am sa traduc eu ceva informatii de pe acel site si le voi posta pe blog. Pana una alta, cine stie engleza il poate citi.

Cata,

Conduc toate religiile catre Dumnezeu? Ei bine .. nu!

In ciuda caracterului sau aparent convingator, pretentia ca religia e o simpla chestiune de credinta nu reprezinta nimic mai mult decat un mit modern - cu alta cuvinte nu este adevarata. Desi religia necesita desigur credinta, religia nu se limiteaza doar la credinta. Faptele sunt si ele esentiale pentru toate religiile, deoarece toate conceptiile religioase despre lumea si viata - inclusiv ateismul - emit pretentii de adevar si multe din aceste pretentii de adevar pot fi evaluate prin investigatie stiintifica si istorica.

De pilda, teistii ( crestinii, musulmanii, evreii ) afirma ca universul a avut un inceput, in timp ce mult atei si panteisti ( adeptii New Age, hindusii ) spun ca acesta nu a avut un inceput ( ca universul este etern ). Aceste enunturi sunt reciproc exclusive. Ele nu pot fi amandoua corecte. Daca investigam natura si istoria universului, putem ajunge la concluzia rezonabila ca o conceptie este corecta, iar celalalta gresita.

Pretinsa inviere a lui Cristos constituie un alt exemplu in acest sens. Crestinii pretind ca Isus a inviat din morti, in timp ce musulmanii afirma ca nici nu a murit. Iarasi, una din aceste conceptii este corecta, iar celalalta gresita. Cum putem sti care din ele este corecta? Evaluand fiecare din aceste pretentii de adevar conflictuale in lumina dovezilor istorice.

( cartea  Nu am destula credinta ca sa fiu ateu )
***

O buna parte din carte va trata si acest subiect. Un lucru este sigur: exista o singura cale catre Dumnezeu, nu mai multe. Nu toate religiile sunt adevarate, doar una singura. De ce este important sa stim asta? Ei bine, pentru ca destinul intregii omeniri depinde de acest lucru. Pe parcurs, din aproape in aproape, vom afla care este adevarul.

Cata,


Va urma ..

Nu am destula credinta ca sa fiu ateu - partea 1

Asa cum am promis, voi incerca sa prind esenta cartii Nu am destula credinta ca sa fiu ateu, desi cartea in sine este estenta. Ma bucur ca pot prezenta aici lucrarea deosebita realizata de Norman Geisler si Frank Turek.

 " Cine pretinde ca este sceptic cu privire la un set de credinte este de fapt un adevarat credincios intr-un alt set de credinte. " Phillip E. Johnson

Ceea ce crede cineva despre Dumnezeu ii afecteaza toate celelalte convingeri!

Cele mai importante intrebari din viata sunt: 
1. Originea: De unde am venit?
2. Identitatea: Cine suntem?
3. Semnificatia: De ce suntem aici?
4. Moralitatea: Cum ar trebui sa traim?
5. Destinul: Incotro ne indreptam?
Raspunsurile la toate aceste intrebari depind de existenta lui Dumnezeu. Daca Dumnezeu exista, atunci viata ta areo semnificatie si un ultim scop. Daca viata ta are un scop real, atunci exista un mod corect si un mod gresit de a o trai. Alegerile pe care le vei face acum nu te vor afecta numai aici, ci si in eternitate. Pe de alta parte, daca nu exista Dumnezeu, atunci viata ta nu inseamna in ultima instanta nimic. Intrucat viata nu are un scop de durata, nu exista niciun mod corect sau un mod gresit de a o trai. Si nu conteaza cum traiesti sau ce crezi - destinul tau este tarana.

Ce fel de Dumnezeu? 
Inainte de a trece mai departe, sa ne asiguram ca intelegem terminologia pe care o vom folosi. Cele mai multe dintre principalele religii ale lumii se incadreaza intr-un din urmatoarele 3 conceptii religioase despre lume: teism, panteism si ateism.

Teistul este persoana care crede intr-un Dumnezeu personal care a creat universul, dar nu este parte din univers. Aceasta imagine este aproximativ echivalenta cu cea a unui pictor si a picturii lui. Dumnezeu este asemenea pictorului, iar creatia Lui este asemenea picturii. Dumnezeu a facut pictura si atributele Lui sunt exprimate in ea, dar Dumnezeu nu este pictura. Principalele religii teiste sunt crestinismul, iudaismul si islamul. 

Prin contrast, panteistul este persoana care crede intr-un Dumnezeu impersonal care este literalmente universul. Astfel, in loc sa creeze pictura, Dumnezeu este pictura. De fapt, panteistii cred ca Dumnezeu este tot ce exista; Dumnezeu este iarba; Dumnezeu este cerul; Dumnezeu este copacul; Dumnezeu este cartea aceasta; Dumnezeu esti tu; Dumnezeu sunt eu, etc. Principalele religii panteiste sunt de provenienta rasariteana si intre ele se numara hinduismul, unele forme de budism si multe forme de ,,New Age".

Ateul, desigur, este persoana care nu crede in niciun fel de Dumnezeu. Pentru a continua analogia noastra, ateii cred ca ceva ce pare a fi o pictura exista dintotdeauna fara sa o fi pictat cineva. In aceasta categorie s-ar putea incadra umanistii religiosi.

Un alt termen pe care-l vom folosi frecvent este cuvantul agnostic. Acesta denota o persoana care nu este sigura daca Dumnezeu exista sau nu. 

Va urma ..

Dovezi uimitoare ale credibilitatii Bibliei! - partea 10

10. MĂRTURIA LUI ISUS, FIUL LUI DUMNEZEU

Un alt motiv pentru care tu poţi fi sigur că Biblia este credibilă este faptul că Isus Cristos a spus că este! Isus nu numai că a afirmat că El este Fiul lui Dumnezeu, ci El a dovedit că este Fiul lui Dumnezeu prin învierea Sa dintre cei morţi (Romani 1:4), împlinind astfel sutele de profeţii din Vechiul Testament, trăind o viaţă fără de păcat şi săvârşind o mulţime de minuni. Dacă Isus este Fiul lui Dumnezeu, atunci noi putem avea încredere în ceea ce spune despre Cuvântul lui Dumnezeu.

Isus a afirmat de cel puţin şase lucruri care sunt adevărate despre Biblie: 

A. Fără eroare. În Ioan 17:17, Isua a spus în rugăciunea Sa către Tatăl... „Cuvântul Tău este (ce? Plin de contradicţii şi erori? Nu!) Adevărul! Isus a mai afirmat că Biblia este... 

B. De încredere istorică. Isus a afirmat ca fiind adevăruri istorice unele din cele mai disputate pasaje din Vechiul Testament, dintre care... istoria lui Iona şi peştele (în Matei 12:40), distrugerea lumii prin potopul din zilele lui Noe (în Matei 24:37-39), şi altele (vezi pag.5-20 din „Apărarea credinţei tale” de Dan Story, şi pag. 559 din „Teologie Sistematică” de Geisler, vol.1)

C. Autoritate divină. Din nou şi din nou, Isus a spus lui Satan „Este scris... este scris... este scris...” (Matei 4:4-10). 

D. Ştiinţific exactă. De exemplu, când Isus a vorbit despre căsătorie, El s-a referit la creaţia literară a lui Adam şi Eva (în Matei 19:4-5) 

E. Infailibilă (de necombătut). În Ioan 10:35,  Isus a spus “Scriptura nu poate fi anulată!” 

F. Indestructibilă. În Matei 5:18, Isus a spus „Căci adevărat vă spun, câtă vreme nu vor trece cerul şi pământul, nici măcar o iota sau o parte a vreunei litere nu va fi înlăturată din Lege, înainte să se întâmple toate lucrurile.” Dacă Isus a fost un profet al lui Dumnezeu, aşa cum chiar şi Coranul spune, sau chiar dacă El a fost un învăţător bun (aşa cum mulţi astăzi vor să creadă), ar fi înţelept din partea noastră să primim Cuvântul Lui, pentru că El a învăţat că Biblia este de încredere istorică, autoritate divină, exact ştiinţifică, infailibilă, fără erori şi indestructibilă. 

Scepticul spune: „Hai măi Charlie! Tu faci referinţă la cuvintele lui Isus din Biblie ca să demonstrezi Biblia. Eşti vinovat astfel de logică circulară. Pur şi simplu tu citezi Biblia ca să demonstrezi Biblia.” Ah, dar aşa cum am arătat mai înainte, Biblia nu este o singură carte. Este o colecţie de 66 de cărţi, de diferiţi autori. Deci, când citez cuvintele lui Isus ca să susţin ceea ce Moise sau alţii au scris, nu sunt deloc implicat într-o logică circulară. De fapt, eu citez tot timpul surse independente care s-a întâmplat să fie puse împreună între coperţile aceleiaşi cărţi. Întrebare: Vezi cum stă treaba? 

Scepticul spune: „Ok Charlie! Dar Isus vorbea numai de Vechiul Testament când a spus acele lucruri. Noul Testament nu fusese scris.” Da ai dreptate! Nu fusese scris încă. Dar fii atent la ceea ce le-a spus Isus ucenicilor în Ioan 14:26. El le-a promis ajutorul Duhului Sfânt ca să scrie Noul Testament. Isus a spus „Dar Apărătorul, adică Duhul Sfânt, pe Care Tatăl Îl va trimite în Numele Meu, vă va învăţa toate lucrurile şi vă va reaminti tot ce v-am spus.” (Ioan 14:26). În Ioan 16:13, Isus a spus ucenicilor Săi „Însă când va veni El, Duhul adevărului, vă va călăuzi în tot adevărul. Căci El nu va vorbi de la Sine, ci va vorbi tot ceea ce va auzi şi vă va anunţa lucrurile ce urmează să vină.” Isus le-a promis ucenicilor Săi ajutorul şi călăuzirea Duhului Sfânt pentru a scrie Noul Testament. Deci, Isus a validat credibilitatea Vechiului Testament şi El a promis credibilitatea Noului Testament. Pe baza mărturiei lui Isus, poţi avea încredere în ambele. 

Ei bine, am adus în boxa martorilor, 10 dovezi care toate mărturisesc credibilitatea Bibliei:

1. Profeţia împlinită

2. Confirmarea arheologică

3. Consecvenţa cuprinsului Bibliei

4. Confirmarea externă

5. Exactitatea şi anticipaţia uimitoare a Bibliei

6. Dovada manuscriselor

7. Corectitudinea Bibliei despre eşecurile autorilor şi eroilor săi

8. Bunăvoinţa ucenicilor lui Isus să sufere

9. Puterea de transformare în bine a Bibliei

10. Mărturia lui Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu 

Forţa acestor dovezi este cumulativă. Dacă ar fi să prezint aceste dovezi fiecare individual, unii ar putea să spună că dovada a fost neconcludentă (că doar dovada arheologică nu-i poate convinge că Biblia este cu adevărat Cuvântul lui Dumnezeu). Şi acest lucru este valid. Dar, toate aceste zece dovezi au fost luate împreună, ca să formeze o pledoarie puternică pentru credibilitatea Bibliei. 

DESPRE CHARLIE CAMPBELL

Charlie Campbell este în echipa de conducere ca pastor al Calvary Chapel Vista, din sudul Californiei, din 1997. El este director al Şcolii de Slujire şi predă cursuri de apologetică, Religiile lumii şi Secte, Profeţie Biblică şi Teologie Sistematică. El este căsătorit şi are trei copii. 

scris de Charlie H. Campbell - sursa aici

Dovezi uimitoare ale credibilitatii Bibliei! - partea 9

 9. PUTEREA DE TRANSFORMARE ÎN BINE A BIBLIEI

Biblia afirmă că este vie şi plină de putere (Evrei 4:12; Psalmii 19:7-10) şi s-a demonstrat a fi aşa. Nicio altă carte din lume nu a avut un efect aşa de transformare în bine asupra vieţilor şi societăţilor, aşa cum a avut Biblia. Oriunde evanghelia a mers, Biblia a avut un efect transformator asupra fiecărei culturi şi ţări înspre bine. Dealungul secolelor, cuvintele ei au convertit milioane de necredincioşi la credinţa în Isus Cristos ca Domn. Milioane de oameni, care mărturiseau că ei erau imorali, păcătoşi josnici, care se scufundau în patimile drogurilor, acoolului, pornografiei, jocurilor de noroc şi alte lucruri de acest gen, au fost transformaţi în bărbaţi şi femei evlavioase, atunci când au studiat şi urmat învăţăturile Bibliei. Ce cuvinte de înţelepciune conţine Biblia!! 

Oameni de pe orice continent, în peste 2.000 de limbi, privesc la Biblie ca să-i conducă prin circumstanţele complicate şi confuze ale vieţii. Biblia a inspirat pe oameni să construiască spitale, să înceapă universităţi (cele mai de seamă universităţi ca Harvard, Yale, Princeton care au fost începute de creştini şi pentru scopuri creştine), să lanseze eforturi umanitare pentru cei săraci, să desfinţeze sclavia (William Wilberforce, un creştin evanghelic şi membru al Parlamentului Britanic la începutul secolului 19, a fost în mare parte responsabil cu abolirea comerţului de sclavi), să lupte pentru egalitatea între oameni de diferite rase şi faţă de femei, să investigheze ştiinţific universul şi să avanseze dezvoltarea artei şi muzicii.  

Philip Schaff, vorbind despre influenţa lui Isus, a scris cu iscusinţă: „Isus din Nazaret, fără bani şi arme, a cucerit mai multe milioane de oameni decât Alexandru, Cezar, Mohamed şi Napoleon; fără ştiinţă şi învăţământ, a adus mai multă lumină asupra lucrurilor umane şi divine decât toţi filozofii şi învăţaţii la un loc; fără elocvenţa şcolilor, El a vorbit asemenea cuvinte de viaţă care n-au mai fost rostite nici înainte, nici după aceea şi a produs efecte care nu le pot atinge niciun orator sau poet; fără să scrie un singur rând, El a pus în mişcare cele mai multe peneluri şi a fost sursa de inspiraţie pentru cele mai multe predici, oratorii, discuţii, volume, lucrări de artă şi cântece de laudă decât toată armata de oameni mari ai vremurilor străvechi şi moderne la un loc!”

Capacitatea Bibliei de a transforma cu putere vieţile şi culturile în bine, este doar o altă dovadă că această Carte este Cuvântul inspirat al lui Dumnezeu. Două dintre cărţile bune despre acest subiect sunt „Ce s-ar fi întâmplat dacă Biblia nu ar fi fost scrisă?” şi „Ce s-ar fi întâmplat dacă Isus nu s-ar fi născut?”, de D. James Kennedy şi Jerry Newcombe.

scris de Charlie H. Campbell - sursa aici

Dovezi uimitoare ale credibilitatii Bibliei! - partea 8

8. BUNĂVOINŢA UCENICILOR LUI ISUS SĂ SUFERE 

Ucenicii au murit unul câte unul, suferind şi murind ca martiri pentru credinţa lor fermă şi pentru predicarea învierii lui Isus ca fiind un fapt istoric abslolut! Istorici ca Flavius Iosifus, Eusebiu şi alţii ne spun că:
- Matei a murit junghiat cu sabia într-un oraş din Etiopia.
- Marcu a murit în Alexandria, în nordul Egiptului, după ce a fost târât cu cruzime pe străzile oraşului.
- Luca a fost spânzurat de un măslin undeva pe tărâmul Greciei. Iacov a fost decapitat în Ierusalim.
- Iacov cel Mic (aşa cum este numic în Marcu 15:40) a fost aruncat de pe un loc înalt al Templului.
- Filip a fost spânzurat de un stâlp la Hieropolis, în provincia Frigia. Bartolomeu a fost jupuit de viu.
- Andrei a fost legat de o cruce şi lăsat să moară. Iuda a fost omorât cu săgeţi.
- Matia (apostolul ales în locul lui Iuda) a fost mai întâi bătut cu pietre şi apoi decapitat.
- Barnaba a fost omorât cu pietre de evreii de la Salonic.
- Pavel, care a fost la început un duşman al lui Cristos (Fapte 9) după o mulţime de torturi şi persecuţii, a fost în final decapitat în Roma.
- Petru a fost crucficat (aşa cum Isus i-a spus în Ioan 21) în Roma.
- Toma, fostul sceptic al învierii lui Isus (Ioan 20:28) a fost înjunghiat cu o lance, la Coromandel, în estul Indiei (Indonezia) datorită predicării evangheliei.

Ucenicii au pecetluit mărturia lor că Cristos este viu cu însăşi sângele lor. Ei au coborât în mormintele lor afirmând că evenimentele care la care ei au fost martori, s-au întâmplat de fapt. Îmi este greu să cred că aceşti oameni au minţit. Oamenii poate că sunt gata să moară pentru ceva care ei cred că este adevărat, dar nimeni nu este gata să moară pentru ceva care ştiu că este o minciună! Dacă a ştiut cineva că Isus a fost viu după învierea Sa, aceştia au fost ucenicii Lui. Ei au fost într-o poziţie istorică unică care le-a permis să ştie dacă ce spuneau ei era adevărat sau nu. Ei de fapt au trăit în Israel, în timpul în care Isus a trăit şi a înviat din morţi. Ei au fost acolo! 

scris de Charlie H. Campbell - sursa aici

Dovezi uimitoare ale credibilitatii Bibliei! - partea 7

7. CORECTITUDINEA BIBLIEI DESPRE EŞECURILE AUTORILOR ŞI EROILOR SĂI

Francheţea Bibliei cu privire la păcatele şi eşecurile autorilor ei, este al şaptelea motiv pentru care eu cred că Biblia este o lucrare sinceră. Corectitudinea ei la acest capitol este absolut unică între toate cărţile religioase. Spre deosebire de autorii altor scrieri religioase, autorii Bibliei nu au căutat să se pună într-o lumină favorabilă sau să se înalţe pe ei înşişi deloc! De fapt, ei au mărturisit de bună voie că au fost pur şi simplu nişte oameni păcătoşi şi obişnuiţi. Să luăm în considerare unele din eşecurile şi căderile pe care scriitorii Bibliei ni le spun.

Citim despre Noe care s-a îmbătat la scurt timp după ce a ieşit din corabie (Gen. 9:21); Avraam care a minţit (mai mult decât odată) despre Sara care era soţia sa (Gen. 12:13; 20:2); izbucnirea mâniei lui Moise, a felului cum el nu L-a cinstit pe Dumnezeu înaintea oamenilor şi astfel nu i s-a permis să intre în Ţara Promisă (Num. 20:10-11); respingerea Israelului faţă de Dumnezeu în numeroase ocazii (de văzut exemplele din cartea Judecători); adulterul lui David şi uciderea ulterioară a lui Urie (2 Samuel 11); cearta ucenicilor despre cine să fie cel mai mare dintre ei (Luca 22:24); lepădarea de Domnul a lui Petru (Matei 26:72) şi teama sa de a fi văzut că stă la masă cu cei dintre Neamuri (Galateni 2:11-12); adormirea ucenicilor când Isus le-a cerut să se roage cu El (Marcu 14:32-41); Pavel care mărturiseşte că era un „nenorocit” (Romani 7:24) şi cel mai mare dintre păcătoşi (1 Timotei 1:15); cearta lui Pavel cu Barnaba pentru ca Marcu să i se permită să meargă cu ei mai departe în misiune (Fapte 15:38-39). 

Vi se par aceste lucruri ca fiind inventate de autorii Bibliei ca să se înalţe pe ei înşişi? În niciun caz! Francheţea autorilor cu privire la aceste detalii mă ajută să cred că aceşti oameni erau sinceri cu privire la lucrurile despre care au scris. Mai adăugăm la această a şaptea dovadă şi faptul că aceşti oameni au dăruit lumii cel mai înalt standard de conduită pe care lumea l-a văzut vreodată, şi prin asta nu facem decât să întărim pledoaria noastră. 

de Charlie H. Campbell - sursa aici