Suntem atat de infasurati in traditii si obiceiuri,
in reguli si legi…
inchisi in normalitate atat de strans….
prea sclavi pentru frumusetea lumii create special pentru noi.
Am devenit orbi, pentru ca am privit mereu la mainile uscate si obosite,
spre picioarele murdare si hainele zdrentuite…
Ne-am obisnuit cu ridurile si ceasul legat de mana…
alergam printre ingeri si stele, fara sa-i observam, pentru ca mintea noastra se gandeste la ce vom face maine…
Nu am invatat sa traim clipa cu clipa.
Sa ascultam si apoi sa infaptuim…
Nu stim privi dincolo de forma.
Nu stim primi fara judecati,
nu stim iubi fara conditii.
Scris de Ligia Trîncă