Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...
Se afișează postările cu eticheta traim ca si crestini?. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta traim ca si crestini?. Afișați toate postările

vineri, 28 mai 2010

Crestinismul incotro?

In ultimul timp sunt din ce in ce mai suparata si trista. Va intrebati de ce .. Inima mea este cuprinsa de multe sentimente neplacute cand stau sa meditez la ce observ in jurul meu si de data asta ma refer la Biserica, nu ca si cladire bineinteles, ci la noi, membrii ei.
Nu stiu cum sa ma exprim mai elegant, dar oare cei ce se declara crestini sunt intr-adevar asa? Veti spune: ,, Tu acum iti pui intrebarea asta? "  Nicidecum! Insa, parca acum observ din ce in ce mai mult, ca foarte putini din cei care se cred crestini sunt departe de crestinism.

Si eu, ca si crestin, duc o lupta spirituala intensa, pentru ca raul se lupta cu toate fortele ca sa distruga pe cel ce-L urmeaza pe Isus Hristos, fiul lui Dumnezeu. Si eu am parte de caderi, pentru ca incerc sa lupt eu si nu Il las pe El sa lupte pentru mine. Simt ca satan este foarte inversunat si cauta, prin orice metoda, sa ma doboare. Insa ma lupt .. si incerc sa Il las pe El sa ma sustina.

Acum vine o constatare trista: ca multi au incetat sa mai lupte .. si ma intreb de ce. Privesc la multi care se declara crestini si vad ca viata lor este departe de asa ceva: vorbesc mult despre crestinism, dar nu il mai traiesc. Ipocrizie cat cuprinde, o continua dorinta dupa bani, lipsa de iertare, de rabdare, indulgenta in ce priveste aspectul fizic necorespunzator pentru un crestin, resemnare in loc de infruntare a pacatului .. si multe multe altele este ceea ce am observat eu la cei ce se cred crestini. Ii mai putem noi mustra pe ceilalti care afirma ca nu cred in Dumnezeu? Da, dar in niciun caz pe baza vietii multor asa-zisi crestini. Daca un necredincios vine in biserica sa-L caute totusi pe Dumnezeu si ia aminte la vietile unor astfel de oameni, va asigur ca sunt multe sanse sa respinga tot ce are legatura cu Dumnezeu. Este adevarat ca omul care il cauta pe Dumnezeu trebuie sa-si atinteasca privirile la El, nu la cei din jur, dar daca noi suntem copiii lui Dumnezeu cum sa ne permitem sa traim ca si cum nu L-am cunoaste?

Cred ca nu realizam suficient de mult, ca suflete scumpe inaintea lui Dumnezeu, se pierd pentru eternitate din cauza noastra. Si, mai tarziu, vom plati scump pentru asta .. foarte scump; ca sa nu mai vorbesc de regretul pe care il vom avea cand vom realiza impactul negativ al vietii noastre, asupra celorlalti. Imi aduc aminte si ce zicea fratele Paul Washer, ca textul din Matei 7:13,14 : ,, Intraţi pe poarta cea strîmtă. Căci largă este poarta, lată este calea care duce la pierzare, şi mulţi sînt ceice intră pe ea. Dar strîmtă este poarta, îngustă este calea care duce la viaţă, şi puţini sînt ceice o află. " , nu se refera la cei care sunt in lume si la cei care sunt crestini, ci se refera la cei din Biserica: caci putini sunt cei care sunt pe calea ingusta care duce la viata, chiar daca ei se declara crestini. 

As putea spune multe, insa ma opresc spunand urmatoarele: Daca nu traim crestinismul ci doar vorbim de el sau ne prefacem ca il traim, pe Dumnezeu, care stie totul, nu-L putem pacali si la sfarsit, cei care fac asa, se vor trezi ca in loc sa mearga in rai, vor fi condamnati la iad pentru eternitate. Sa meditam la asta, sa ne autocercetam in lumina Cuvantului lui Dumnezeu si daca nu suntem pe calea corecta, sa ne pocaim de pacatele noastre si sa incepem sa mergem drept. Sa nu uitam ca vesnicia noastra si a celorlalti este in joc, ca sa nu mai spun ca il dezonoram pe Dumnezeu.