Din seria: Rugaciunea - cea mai grozava arma a crestinului - 2

Cap 2: Vedere de sus

,, Cand privesc cerurile - lucrarea mainilor Tale - luna si stelele pe care le-ai facut, imi zic: Ce este omul ca sa te gandesti la el si fiul omului ca sa-l bagi in seama? " Ps 8:3,4

Noi oamenii suntem un fir de praf pe suprafata unei planete care scapa unei descrieri exacte. In miezul intrgii realitati se afla Dumnezeu, o inimaginabila sursa de putere si iubire. In fata unei astfel de realitati ne putem simti striviti, umiliti de conditia noastra de oameni, sau putem, asemeni psalmistului, sa ridicam ochii spre cer exclamand: ,, Doamne, Dumnezeul nostru, cat de minunat este numele Tau pe tot pamantul."

Rugaciunea este cea care descopera adevarata mea stare de dependenta fragila. Prin rugaciunea noi intram pe teritoriul lui Dumnezeu. Privesc natura si vad nu doar florile de camp si plopii tremuratori, ci si semnatura unui mare artist. Privesc omul si vad in el nu un ,,biet animal, gol si pe doua labe " [ Shakespeare - Regele Lear ], ci o persoana cu un destin etern, facuta dupa chipul lui Dumnezeu. Recunostiinta si lauda izbucnesc atunci ca o reactie naturala, nicidecum ca o obligatie.

Rugaciunea si numai rugaciunea ma poate aduce mai aproape de viziunea lui Dumnezeu. Rugaciunea imi permite sa recunosc esecurile, slabiciunile si limitarile in fata Aceluia care raspunde vulnerabilitatii umane cu infinita mila. Rugaciunea este actul prin care vedem realitatea din perspectiva lui Dumnezeu.