Isus ne cheamă la un mod de viaţă în care nu este loc pentru îngrijorare pentru ziua de mâine şi care pune viitorul nostru în mâinile Sale: „Nu vă îngrijoraţi dar, zicând: „Ce vom mânca?” Sau: „Ce vom bea?” Sau: „Cu ce ne vom îmbrăca?” (Fiindcă toate aceste lucruri Neamurile le caută). Tatăl vostru cel ceresc ştie că aveţi trebuinţă de ele.”
„Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra” (Matei 6:31-34).
Isus nu are în vedere ca noi să nu planificăm înainte sau să nu facem nimic în ceea ce priveşte viitorul nostru. Mai degrabă, El spune: „Nu vă îngrijoraţi sau nu vă întristaţi cu privire la ce va fi mâine.” Când ne gândim la acest lucru, majoritatea îngrijorărilor noastre se referă la ceea ce s-ar putea întâmpla mâine. Suntem în mod constant hărţuiţi de patru cuvinte: Ce va fi dacă?
„Ce va fi dacă economia se va ruina şi-mi voi pierde serviciul? Cum voi plăti eu ipoteca? Cum va putea familia mea să supravieţuiască? Şi dacă voi pierde asigurarea medicală? Dacă mă voi îmbolnăvi sau va trebui să fiu spitalizat, vom fi ruinaţi. Sau, dacă credinţa mea mă va abandona în vremurile de încercare?” Noi toţi avem mii de îngrijorări de tipul „ce va fi dacă.”
Isus întrerupe aceste „ce va fi dacă” ale noastre şi ne spune: „Tatăl vostru ceresc ştie cum să aibă grijă de voi.” El ne spune mai apoi: „Nu e nevoie ca să vă îngrijoraţi. Tatăl vostru ştie că aveţi nevoie de toate aceste lucruri şi El niciodată nu vă va părăsi. El este credincios pentru a vă da hrană, pentru a vă îmbrăca şi pentru a avea grijă de toate nevoile voastre.”
„Uitaţi-vă la păsările cerului: ele nici nu samănă, nici nu seceră, şi nici nu strâng nimic în grânare; şi totuşi Tatăl vostru cel ceres le hrăneşte. Uitaţi-vă cu băgare de seamă cum cresc crinii de pe câmp: ei nici nu torc, nici nu ţes...nici chiar Solomon, în toată slava lui, nu s-a îmbrăcat ca unul din ei.”
„Aşa că, dacă astfel îmbracă Dumnezeu iarba de pe câmp, care astăzi este, dar mâine va fi aruncată în cuptor, nu vă va îmbrăca El cu mult mai mult pe voi, puţin credincioşilor?” (Matei 6:26, 28-30).
Noi îi dăm cu mare bucurie Domnului toate zilele de ieri, aducând la El toate păcatele noastre din trecut. Avem încredere în El în ceea ce priveşte iertarea tuturor greşelilor, îndoielilor şi a temerilor noastre din trecut. Deci, de ce nu facem acelaşi lucru şi cu zilele de mâine? Adevărul este că majoritatea din noi ne agăţăm strâns de viitorul nostru, dorind să avem dreptul să ne ţinem de visele noastre. Noi ne facem planurile independent de Dumnezeu, apoi, mai târziu Îi cerem să binecuvânteze şi împlinească acele speranţe şi dorinţe.
Domnul să ne binecuvinteze, în primul rând cu viaţă veşnică şi în al doilea rând cu ce crede El că ne-ar fi de folos pe pământul ăsta, care oricum va arde cu tot ce este pe el, pe noi şi casele noaste.
- meditatie scrisa de David Wilkeson -
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu