Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

vineri, 28 mai 2010

Crestinismul incotro?

In ultimul timp sunt din ce in ce mai suparata si trista. Va intrebati de ce .. Inima mea este cuprinsa de multe sentimente neplacute cand stau sa meditez la ce observ in jurul meu si de data asta ma refer la Biserica, nu ca si cladire bineinteles, ci la noi, membrii ei.
Nu stiu cum sa ma exprim mai elegant, dar oare cei ce se declara crestini sunt intr-adevar asa? Veti spune: ,, Tu acum iti pui intrebarea asta? "  Nicidecum! Insa, parca acum observ din ce in ce mai mult, ca foarte putini din cei care se cred crestini sunt departe de crestinism.

Si eu, ca si crestin, duc o lupta spirituala intensa, pentru ca raul se lupta cu toate fortele ca sa distruga pe cel ce-L urmeaza pe Isus Hristos, fiul lui Dumnezeu. Si eu am parte de caderi, pentru ca incerc sa lupt eu si nu Il las pe El sa lupte pentru mine. Simt ca satan este foarte inversunat si cauta, prin orice metoda, sa ma doboare. Insa ma lupt .. si incerc sa Il las pe El sa ma sustina.

Acum vine o constatare trista: ca multi au incetat sa mai lupte .. si ma intreb de ce. Privesc la multi care se declara crestini si vad ca viata lor este departe de asa ceva: vorbesc mult despre crestinism, dar nu il mai traiesc. Ipocrizie cat cuprinde, o continua dorinta dupa bani, lipsa de iertare, de rabdare, indulgenta in ce priveste aspectul fizic necorespunzator pentru un crestin, resemnare in loc de infruntare a pacatului .. si multe multe altele este ceea ce am observat eu la cei ce se cred crestini. Ii mai putem noi mustra pe ceilalti care afirma ca nu cred in Dumnezeu? Da, dar in niciun caz pe baza vietii multor asa-zisi crestini. Daca un necredincios vine in biserica sa-L caute totusi pe Dumnezeu si ia aminte la vietile unor astfel de oameni, va asigur ca sunt multe sanse sa respinga tot ce are legatura cu Dumnezeu. Este adevarat ca omul care il cauta pe Dumnezeu trebuie sa-si atinteasca privirile la El, nu la cei din jur, dar daca noi suntem copiii lui Dumnezeu cum sa ne permitem sa traim ca si cum nu L-am cunoaste?

Cred ca nu realizam suficient de mult, ca suflete scumpe inaintea lui Dumnezeu, se pierd pentru eternitate din cauza noastra. Si, mai tarziu, vom plati scump pentru asta .. foarte scump; ca sa nu mai vorbesc de regretul pe care il vom avea cand vom realiza impactul negativ al vietii noastre, asupra celorlalti. Imi aduc aminte si ce zicea fratele Paul Washer, ca textul din Matei 7:13,14 : ,, Intraţi pe poarta cea strîmtă. Căci largă este poarta, lată este calea care duce la pierzare, şi mulţi sînt ceice intră pe ea. Dar strîmtă este poarta, îngustă este calea care duce la viaţă, şi puţini sînt ceice o află. " , nu se refera la cei care sunt in lume si la cei care sunt crestini, ci se refera la cei din Biserica: caci putini sunt cei care sunt pe calea ingusta care duce la viata, chiar daca ei se declara crestini. 

As putea spune multe, insa ma opresc spunand urmatoarele: Daca nu traim crestinismul ci doar vorbim de el sau ne prefacem ca il traim, pe Dumnezeu, care stie totul, nu-L putem pacali si la sfarsit, cei care fac asa, se vor trezi ca in loc sa mearga in rai, vor fi condamnati la iad pentru eternitate. Sa meditam la asta, sa ne autocercetam in lumina Cuvantului lui Dumnezeu si daca nu suntem pe calea corecta, sa ne pocaim de pacatele noastre si sa incepem sa mergem drept. Sa nu uitam ca vesnicia noastra si a celorlalti este in joc, ca sa nu mai spun ca il dezonoram pe Dumnezeu.

5 comentarii:

  1. E trist daca ajungem sa ne ascundem sub masca crestinismului. Pe oameni ii mai pacalim o vreme, dar pe Dumnezeu nici o secunda.
    Ce ma ingrijoreaza e egoismul pe care l-am vazut mai ales in spatiul virtual. Nu suntem uniti, incercam sa ne sabotam unii pe altii.
    In atata mizerie morala cata exista pe internet, daca nu facem echipa, nu vom rezista prea mult.
    E adevarat ca eu nu scriu prea mult din lipsa timpului, dar imi place sa citesc. Si ma doare ca cei ce au timp, se pierd in nimicuri. Nu gasesc hrana sanatoasa, proaspata pe internet. Ici si colo, niste firimituri si acelea cam... vechi.
    Scuze ca am scris asa mult, dar cred ca esti singura mea partenera de discutii pe blog si te apreciez foarte mult.

    RăspundețiȘtergere
  2. A fi crestin e bucurie mare,a fi numai cu numele este o pierdere de timp.Viata este scurta si unii dintre ei nu stim sa apreciem ce este bun si sanatos.Atita timp cit nu te vezi singur cum esti pe calea credintei si nu te lupti,nu poti sa te numesti crestin bun.Cine are bucurii in DOMNUL,nicodata nu se lauda .
    Cautati pe DOMNUL pina se mai poate gasi si poarta imparatiei ceresti mai este deschisa.

    RăspundețiȘtergere
  3. ,,Acum vine o constatare trista: ca multi au incetat sa mai lupte " mi-a placut aceasta remarca . Cred ca aici este problema cu majoritatea celor ce se complac intr-un crestinism de duzina , fiind amortiti de un crez intr-un har ieftin care nu-i costa nimic, si uita ca de fapt pocainta inseamna moarte ! in fiecare zi trebuie sa murim fata de omul cel vechi cu toate obiceiurile si deficientele lui de caracter, si nu trebuie sa ne oprim aici,pentru ca atunci crestinismul ar fi lipsit de toata frumusetea lui, ci sa traim o viata noua,viata pe care am primit-o de la Dumnezeu prin nasterea din nou . Si viata noua din noi , nu este altceva ,decat, Cristos in noi ,nadejdea slavei ! As dori sa mai discutam pe acest subiect si sa lansam o invitatie pentru toti cei ce viziteaza acest frumos blog sa-si exprime parerea cu toata seriozitatea pe acest subiect cu adevarat important .

    RăspundețiȘtergere
  4. ai foarte mare dreptate. Am observat si eu acest lucru la multi asa zisi crestini...ar trebui sa fim un exemplu din orice punct de vedere...insa suntem mai mult vorbe

    RăspundețiȘtergere
  5. Ti-am lansat o provocare pe blogul meu:P

    RăspundețiȘtergere