***
Robert a scris:
Daca eu am liber arbitru ...inseamna ca, desi Dumnezeu stie care e soarta mea (ca e atotstiutor), vointa mea intr-un fel se impune peste vointa lui Dumnezeu! Si atunci ....desi El stie ca eu merg in iad (de exemplu)..ma fac eu smecher si ii arat ca merg in rai?
Gabi Aron a scris:
Daca Dumnezeu nu e limitat de timp si stie ceea ce tu vei face, nu limitează autoritatea ta; nu privi infinitul lui Dumnezeu tot prin prisma limitării umane ... stai să explic cumva ce vreau să zic...să zicem că tu ti-ai luat o masină, dacă eu stiam dinainte că tu iti iei masina, asta limita cumva alegerea ta? Dacă tu alegeai să nu-ti iei masina, eu stiam dinainte că tu nu ti-o vei lua. Nu prestiinta lui Dumnezeu dă curs vietii tale, ci cursul vietii tale contribuie la prestiinta Lui. Asta e o anomalie in limitele temporare, dar să încercăm să privim dincolo.
Robert a scris:
Daca exista liber arbitru si destinul meu tine de mine si alegerea mea, Dumnezeu nu mai e atotstiutor ...pentru ca nu mai stie la ce sa se astepte! Iar daca el stie si alegerile mele...deja asta se numeste soarta si toate alegerile facute de mine au fost "predestinate" sa fie alese!
Gabi Aron a scris:
Din nou, Îl privesti pe Dumnezeu limitat de timp, ti-ai pornit gresit argumentatia.
Dumnezeu nu poate fi surprins, pentrucă el nu are așteptări, asta deoarece el nu are viitor. Asteptare fără viitor nu există.Archangel a scris:
Este foarte greu sa explicam predestinarea si liberul arbitru prin prisma limitarilor noastre spatio-temporale si a legii cauza-efect. Dumnezeu nu se supune niciuneia din aceste limitari. Asa ca a vorbi despre Dumnezeu in cadrul acestor restrictii umane este un non-sens.
Esti liber sa te folosesti de lucrurile pe care le-ai spus pentru a-ti sustine necredinta ta in Dumnezeu. Dar eu nu imi incredintez viitorul unor presupuneri care sunt facute in lipsa unor baze solide.
Sword a scris:
Daca stim ca Dumnezeu ne cunoaste viitorul si alegerile, nu inseamna ca vom sta cu mainile in san. Daca de ex. eu vad in copilul meu o inclinatie inspre pictura si stiu ca va alege sa fie pictor nu inseamna ca i-am trasat vreo cale. Eu doar inteleg ce se va face. Iar copilul nu are ptr. ce sa spuna: Pentru ca tu ma vezi ca un viitor pictor eu n-are rost sa mai fac nimic(sa stau cu mainile in san). Din contra, va lucra mai mult ca sa-si indeplineasca visul. Asta ar fi doar un exemplu omenesc, dar cu Dumnezeu este mult mai mult.
El ne vede toata viata inainte, dar noi n-avem cum sa-L alegem pe El in starea decazuta in care ne-am nascut, separati de El si inclinati inspre firesc. Asa ca ne ajuta innoindu-ne prin nastere din nou si dandu-ne credinta (care tot de la El vine). Tot ce avem noi de facut vine DUPA ce El a facut deja totul ptr. noi. Si asta inseamna ca alegem si noi destinul pe care ni-l ofera. Dar sa fiu inteles mai clar: alegem pentru ca ca ne e data chemarea, nasterea din nou si Duhul Sfant, si nu Il alegem inainte de asta.
Altfel Dumnezeu nu ar fi suveran si nu s-ar ridica peste vointa umana, ceea ce-i aberant. Deci asa zisa alegere a noastra nu este decat a accepta darul dat deja. Nu este vorba de o alegere gen: "Hai sa-L aleg pe Isus, decat pe Budha sau Mohamed, sa nu-L mai las sa tot bata la usa. Hai sa-i deschid si Lui saracu..."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu